Andrei Ruse scrie carti. Dar ce carti citeste Andrei ? Care este scriitorul tau preferat ?

putine in ultimul timp, dar destule in general. si putine pentru ca de cand cu romanul asta nou, ma concentrez mai mult pe autorii pe care i-am “rumegat” deja, iar felul in care citesc eu, cel putin proza, dureaza ceva. am stat o luna pe Tropicul Capricornului, apoi inca o luna am luat pasajele preferate, le-am “disecat”, le-am re re re analizat, le-am citit incercand sa am mai multe puncte de vedere samd. cand ma indragostesc de un scriitor, mi-e greu sa-l las din mana doar in cateva ore. nu sunt un cititor profesionist probabil. sunt zile cand citesc doua-trei pagini si mi-e de-ajuns, altele in care bag cu sutele, ca si tigarile, si de multe ori raman mai sec decat eram inainte sa deschid cartea. ce carti? niciodata thrillere, sf-uri si fantasy-uri. restul da, in special poezie, aici macar pot spune ca imi iau doza zilnica. a, si sunt mort dupa enciclopedii. cat despre scriitorul preferat, nu stiu daca o fi o perioada (cum toti le avem), dar de ceva vreme merg spre scriitorii americani. nici macar contemporani, sunt sub “influenta” lui Henry Miller si momentan nu vreau sa ies de aici. e bine. dar sunt multi scriitori care-mi plac, ne-ar lua ore intregi sa-i luam pe fiecare in parte. continuarea aici >>>

chiar zilele trecute revedeam imagini (video, în mare) cu George. când am trecut prin Constanța la el (iunie 2008) și eu scriam SONI, iar el deja publicase Yoyo și lucra la noul său roman, Viseptol. discutam despre dialoguri în proză, persoana I, timpurile verbelor și câte și mai câte… acum am manuscrisul său pe birou, mă uit ca un bou la el și nu-mi vine să cred. și nu-mi vine nimic.

cu câteva săptămâni înainte vorbisem. să-l ajut să-l publice, îi dădusem câteva păreri, îmi povestea diverse. mă uit la primele pasaje ale paginilor printate și sunt blocat. și nu înțeleg. și mă doare ca dracu’! mă uit în lista de mess și stiu că obișnuia să stea mereu pe invisible și mă rog să dea un buzz. să fie o glumă proastă. mă uit la telefon și-mi vine să-l sun, dar cine ar mai răspunde?

astăzi am aflat că George Vasilievici (1978 – 2010) nu mai este în viață.
printre cei mai vii oameni pe care i-am cunoscut. repet: cei mai vii.

atunci când n-ai nici bani de țigări îți dai seama că treaba e nasoală de tot. dar se găsește un prieten (Victor) care să te scoată la o bere. iar când ești sărac ai noroc. pentru că berea era Heineken și erau niște fete foarte sexy de la Heineken care ne-au dat apoi mai multe beri (cred că am reușit să sărim naveta), un breloc (adică noul meu breloc), apoi au venit și niște fete drăguțe de la Kent, ne-am ales și cu țigări și… la un moment dat am pierdut rândul berilor și-am ajuns în Suburbia la o seară de Karaoke. WTF?!

cântând Iron Lion Zion (Bob Marley)

John Hodge (n. 1964, Scoția) este scenaristul filmelor Trainspotting (1996, după romanul lui Irvine Welsh) sau The Beach (2000, după romanul lui Alex Garland). cel mai mult (și bine) a lucrat cu Danny Boyle, unul dintre regizorii mei preferați.

la limita dintre poezie, proză și scenariu:

Choose Life. Choose a job. Choose a career. Choose a family. Choose a fucking big television, choose washing machines, cars, compact disc players and electrical tin openers. Choose good health, low cholesterol, and dental insurance. Choose fixed interest mortage repayments. Choose a starter home. Choose your friends. Choose leisurewear and matching luggage. Choose a three-piece suite on hire purchase in a range of fucking fabrics. Choose DIY and wondering who the fuck you are on a Sunday morning. Choose sitting on that couch watching mind-numbing, spirit-crushing game shows, stuffing fucking junk food into your mouth. Choose rotting away at the end of it all, pishing your last in a miserable home, nothing more than an embarrassment to the selfish, fucked up brats you spawned to replace yourself.

Choose your future.

Choose life.