Când respingerea unei cărți devine un show „creștinesc” de ură

Ce s-a întâmplat? Scriitorul Dumitru Crudu trebuia să-și reediteze volumul de poezie „Șase cânturi pentru cei care vor să închirieze apartamente” la Editura Fractalia. Ulterior, editura, analizând anumite articole ale scriitorului privind familia tradițională și prostituția, a luat decizia de a nu mai continua cu el, ca autor, renunțând deci la proiect, motivele fiind discrepanțele ideologice. Vreo problemă până acum? Nicio dramă. Orice editură este o firmă privată și, la fel cum are dreptul să accepte un manuscris și să-l publice, are în egală măsură opțiunea de a respinge o carte și autorul ei.

„Având în vedere aceste discrepanțe între discursurile dumneavoastră pe tema coaliției pentru familie și a prostituției și politicile feministe ale editurii, va informăm cu părere de rău că nu vă mai putem reedita volumul la editura noastră”.

Am scris ieri pe Facebook în detaliu de ce o editură reprezintă viziunea editorului ei și orice patron este liber să aleagă ce este mai potrivit pentru firma sa (nu vreau să mai repet ideile). Sunt o sumedenie de lucruri de luat în calcul în vederea publicării unei cărți, nu doar conținutul, care poate fi genial. Iar și pentru mine, ca editor, caracterul unui om contează enorm în deciziile pe care le iau, mai ales în privința unei colaborări, când devine, ca imagine, reprezentant al editurii mele. Nu m-au interesat niciodată religia lui, orientarea sexuală, sexul, culoarea pielii șamd, nu am căutat niciodată să public autori după chipul și asemănarea mea, dar am ținut cont întotdeauna de viziunea lor și consider că am o responsabilitate atât față de autorii mei, cât și față de public.

Acum, pe mine nu mă interesează sub nicio formă articolele scrise de Dumitru Crudu privind viziunea sa pro familie tradițională sau anti legalizarea prostituției. Nici nu vreau să deschid subiectele, deși sunt total opus ideologiilor sale. Însă orice om e liber să creadă în fix ce vrea și nu o să-mi schimb principiul acesta niciodată. Respect opinia oricui, însă intrăm în conflict atunci când încerci să-mi impui „adevărul” tău. La fel, îl respect pe Dumitru Crudu pentru ceea ce scrie și tot așa respect Editura Fractalia în stabilirea unui pogram editorial după anumite standarde, fie ele și ideologice.

Atâta timp cât tu, ca editor, consideri că scriitorul X (fie el Dumitru Crudu sau Stephen King) nu se potrivește viziunii tale editoriale, a ideilor pe care le promovezi și vrei să le aduci în spațiul cultural, ai dreptul, fiind firmă privată și nu o instituție publică (pentru că aici, da, ar fi fost altă problemă, și una gravă), să decizi ce consideri că e mai bine pentru firma ta. Că e „bine” sau e „rău”, asta depinde de conceptele fiecăruia, însă tu ești editorul care bagă mâna în buzunar și tu ești singurul care e în măsură să decidă ce să publice și ce nu. Punct și nimic de dezbătut aici. Nu face nimeni programul editorial al unei edituri și de aceea există o piață LIBERĂ, cu sute de edituri, cu loc pentru oricine.

Bun, avem situația dată, neplăcută pentru ambele părți. Dar nu e nicio dramă aici. Nu a murit nimeni, decât poate orgoliul unui poet a fost rănit profund. Atât de tare însă, încât să transforme o nereușită personală într-un război religios.

Pe lângă articolele de solidaritate pentru Dumitru Crudu (cărora nu le văd sensul, repet, e decizia oricărei edituri să publice fix ce vrea mușchii ei și să respingă deopotrivă ce nu consideră că se pretează cu politica ei editorială), Dumitru Crudu publică pe Facebook următoarele:

Status Dumitru Crudu

Un prieten din Brașov mi-a spus da știi ca pe doamnele alea de la editura nu le-a deranjat neaparat articolele tale despre prostituatele virtuale, ci ca in ultimele luni ai tot postat din Psalmii lui David. Pana la urma, asta le-a deranjat. Vor sa ne faca sa ne fie rusine ca suntem crestini. Sa nu mai indraznim sa vorbim despre asta. Sa ascundem de toti ca suntem crestini. Sa ne ascundem. Si sa-i aplaudam pe cei care-i injura pe crestini. Asta vor. Vor de la noi.

Rar am văzut o asemenea reacție (și am ceva experiență în respingeri de manuscrise, cu reacții violente). Adică dacă Editura Fractalia, din motive fie ele și ideologice, a decis să nu publice cartea ta, înseamnă că are ceva cu creștinii?!? Băi, voi sunteți sănătoși?!? Și dacă erai evreu, era antisemită? Și dacă erai negru, era rasistă? Și e plătită de Soroș, nu? Și străinii și corporațiile vor să ne fure țara, presupun…

Că Editura Fractalia a greșit sau nu, nu mă privește, nu-l privește nici pe Dumitru Crudu și pe nimeni, este strict o decizie PERSONALĂ a unei firme PRIVATE. Dar să transformi asta, cu bună știință, într-un scandal public de proporții în care nu doar să sugerezi, ci să spui cu subiect și predicat că firma respectivă este împotriva creștinilor și că vor să-i facă de rușine, să-i ascundă sau mai știu eu ce, că există o mare conspirație (mondială, nu?) împotriva creștinilor, ce merge, iată, până la respingerea de manuscrise, e cale atât de lungă, că și paranoia s-ar paranoiza de ea însăși. Este o mizerie, ca atâtea altele, „creștinească” – și atenție, pun ghilimele, pentru că n-am nicio treabă cu creștinismul în sine și nici cu adepții săi (eu mă consider agnostic, pentru cei care nu mă cunosc), însă nu pot să văd la nesfârșit atacurile continue, pornind de la auto-victimizare, ale acestor „oameni”, și să tac.

M-am săturat de aceste deșeuri aruncate la nesfârșit. De la sataniștii de la Colectiv, homosexualii care vor aduce Apocalipsa, misoginismul vostru fără limite, lipsa de educație sexuală în școli (în 2020!), până la lucruri mărunte precum anti-creștinismul unei edituri.

Să transformi respingerea cărții tale în materiale de presă de atac cu miză religioasă este dincolo inclusiv de propriile tale credințe. Să te folosești atât de mârșav de publicul tău, încât să-l asmuți și să afirmi că ai fost o victimă a credinței tale, denotă un caracter sinistru. Ca să nu mai spun de o altă minciună propagată, anume că Editura Fractalia ar fi tipărit exemplarele din carte și apoi le-ar fi topit (lucru dezmințit ulterior pe pagina de Facebook a editurii – o aberație, oricum, numai după cum suna…). Dar sună mai grav, nu? Sună a cenzură d-aia nenorocită, uite oamenii, au creat un produs, dar pentru că autorul are nu știu ce idei, i-au dat foc. Cum a aruncat „bunul creștin” de autor minciuna asta cu topitul, nu? Parcă i-au ars cartea în flăcările iadului. Nici vorbă…

Nu este niciun război între creștini și necreștini, asta vor paranoicii și frustrații, în isteria lor, să propage. Editura Fractalia, ca atâtea alte edituri, nu are niciun interes masonico-conspiraționisto-diabolic de a înlătura autorii creștini. Este strict o decizie personală (pe care o FELICIT!), transformată de un copil inadaptat într-o răfuială în care Iisus nu are ce căuta. Decât în mintea sa plină, îmbibată dacă vreți, de URĂ. Că ăsta e hate pur, nene. Vai, vai, vai, nu mi-ai publicat cartea, anticreștinule care ești! AntiChristule! Diavolule care ești și n-ai publicat poezioarele mele!

Oricum, asta nu are nicio treabă cu creștinismul. Ci cu fanaticii odioși. De care m-am săturat până peste cap, cu războaiele lor inexistente, venind în față cu așa-zisă iubire și iertare, dar împroșcând numai și numai cu URĂ.

Update: Există o singură eroare în acest context, a Editurii Fractalia, care a acceptat inițial publicarea / reeditarea cărții, fără să-și facă documentarea migăloasă despre autor, pentru că probabil un refuz din start (fără explicație neapărat) nu ar mai fi dus la mizeria asta. Dar nu e de blamat, se întâmplă, nu poți să le știi pe toate din prima, iar Dumitru Crudu e totuși un autor cunoscut, nici eu până azi nu știam de înclinațiile sale fanatico-obsesive, încât să ajungă să scrie astfel de mizerii.




Abonează-te la Newsletter, pentru a fi la curent cu cărţile şi proiectele mele.

  • 67
    Shares

14 mai 2020     Cărți și scriitori, Marketing cultural

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *