Cărți și scriitoriJurnalMarketing cultural

Cea mai frumoasă poveste de carte din 2019: „Repertoarul amorului”, de la idee la best-seller

Cum a ajuns o carte care inițial nu a stârnit mare interes printre cele mai vândute și îndrăgite titluri din ultimii ani, creând cozi până și la depozitul de carte al editurii care a publicat-o, ca în poveștile din anii ’90? S-a urmat o rețetă sau a fost pur și simplu un succes de ocazie? Ei bine, astăzi am să vă spun toată povestea legată de Repertoarul amorului, de Stelian Tănase, best-seller-ul editurii Hyperliteratura și probabil cea mai vândută carte a unui autor român în 2019 (și nu numai), din fașă până în prezent și cu toate peripețiile inevitabile care au însoțit aceste realizări.

 
 

Episodul 1

Cum a ajuns Repertoarul amorului de fapt
la Editura Hyperliteratura

Cu Stelian Tănase vorbeam de mai bine de un an legat de venirea lui la editura noastră. Nu ne cunoscusem personal până prin martie 2018, atunci când, văzând că l-am publicat pe Octavian Soviany și Radu Aldulescu, doi autori la care ține foarte mult, și citind despre faptul că suntem o editură total atipică („în afara sistemului”, cum ne-a denumit) ne-a contactat direct printr-un mesaj pe Facebook. Îmi amintesc că atunci când am văzut comentariul său, am izbucnit de bucurie, în mintea mea derulându-se instant cărțile pe care i le apreciasem foarte mult (Corpuri de iluminat sau Ultimul dansator de tango), emisiunile urmărite de-a lungul timpului (mai ales cele istorice, despre interbelic), și la nici câteva zile eram în sufrageria lui, discutând despre cărți, despre piața de carte și nereușitele ei mai ales și câte și mai câte povești.

Din acea zi, s-au schimbat multe proiecte pe care le aveam inițial în plan, ne-am întins la multe discuții care tot păreau că nu se concretizează în vreun fel, însă într-un final toate s-au terminat cu cea mai citită carte a anului trecut, care a creat o adevărată isterie în rândul publicului. Povestea cu Repertoarul amorului, veți vedea, este întortocheată, iar felul în care această carte a ajuns până la urmă în portofoliul nostru, dar și succesul ei ulterior, țin de acele istorii care se concluzionează cu „probabil așa a fost să fie” /„asta trebuia să se întâmple”.

Când ne-am întâlnit inițial în primăvara lui 2018, Stelian Tănase tocmai pregătea lansarea romanului Partida de vănâtoare la Editura Vremea. Am și fost la lansare la Humanitas Cișmigiu, alături de Adrian „Adilă” Pârvu, unul dintre autorii mei cei mai dragi de la Hyperliteratura, care îi și este prieten încă din adolescență. Planul era atunci (deși încă nu stabilisem nimic concret, doar avusesem câteva discuții) să publicăm următorul său roman, Marele incendiator. Însă n-a fost să fie așa – deși ne-am fi dorit să publicăm romanul spre finele anului, tot pe atunci, un proiect important, care a avut și un sponsor solid, Banca Transilvania, aducea la nașterea cărții Conversații cu Regele Mihai, de data aceasta la Editura Corint. Imediat după asta, Stelian Tănase ne-a anunțat că a decis împreună cu Corint publicarea Marelui incendiator. Cronica unui fapt divers, dar – și aici apare pentru primele dăți Repertoarul amorului în discuții – îmi spune că își dorește totuși să colaborăm și că are un proiect mai atipic, format din fișele documentare folosite pentru romanul Partida de vânătoare.

Long story short, pentru a crea o poveste de dragoste veridică, Stelian Tănase analizase zeci și zeci de relații și cupluri și crease pe blogul său o serie de astfel de „fișe”, majoritatea bazate pe „conflictul de putere” al unei relații (vorbim de relații ale politicienilor, regilor, dicatorilor șamd, dar și mulți artiști, vedete de cinema, ici-colo „can-can”-uri din interbelicul românesc). Ne întâlnim și mă anunță că va aduna în total 69 de astfel de fișe – neapărat 69, că acesta va fi cârligul cărții.

Aici, recunosc, a fost punctul din povestea noastră unde am meditat un pic, pentru că de obicei îmi doresc să lucrez cu autori care vor, din momentul începerii colaborării, să meargă mai departe doar cu noi, pentru că eu așa văd lucrurile: autorii devin ambasadori ai editurii și noi lucrăm cu ei pe termen lung, cu serii de autor și cu reeditări din urmă etc. Și atunci am stat să mă gândesc un pic dacă e ok să ținem de un autor – oricât de mare ar fi fost, ca în acest caz – care să publice totuși cărți constant în altă parte, iar la noi un alt gen de titluri sau poate doar unul (căci nu știam atunci că succesul Repertoarului va aduce de la sine și continuarea sa). De-a lungul timpului, trebuie să mărturisesc, am refuzat astfel de colaborări, cu nume importante pe care nu are sens să le menționez, pentru că fac parte din bucătăria interioară a editurii.

Aveam însă o parte din manuscrisul acesta și îmi plăcea teribil. Îmi mirosea a succes editorial, pe de o parte (deși ideea cărții fusese respinsă de o altă editură cu ceva vreme în urmă, fix pe motiv că nu are șanse să se vândă), iar pe de alta, numele unui autor ca Stelian Tănase știam că va propulsa imaginea editurii (editură care, oricum, își propusese să aducă în fiecare an un nume important – după primul volum din Istoria ROCKului românesc, care ne poziționase pe piață, veniseră pe rând Octavian Soviany, Radu Aldulescu și Lucia Hossu-Longin și mai eram în discuții și cu alții). Pentru ceea ce mi-am propus de la Editura Hyperliteratura (înființată la sfârșitul lui 2016, deci încă la foarte început de drum), să ratez un astfel de hit cu potențial uriaș și o colaborare cu Stelian Tănase doar de dragul unor principii din capul meu mai mult, cred că ar fi însemnat cea mai stupidă decizie pe care aș fi luat-o.

Îl sun pe Stelian Tănase, vorbim, apoi ne și vedem și batem palma. Stabilim ca manuscrisul să fie gata undeva spre începutul lui 2019 (cred că prin februarie l-am primit complet) și decidem de comun acord să-l publicăm în toamnă (octombrie, estimativ). Și lucrurile păreau în sfârșit că se așează, rămânând în stand by pentru o scurtă perioadă, urmând să reluăm discuțiile spre vară. Însă undeva prin aprilie (știu că eu abia îmi terminam campania de crowdfunding pentru propria mea carte, Despre tristețea femeilor frumoase), Stelian Tănase mă anunță însă că a decis împreună cu Ed. Corint să publice în octombrie Marele incendiator (ceea ce s-a și întâmplat – și totodată ceea ce făcea practic imposibilă publicarea Repertoarului în aceeași perioadă). Aveam de luat următoarea decizie: să grăbim acum, înainte de vara lui 2019, spre Bookfest, publicarea cărții, sau să o amân pentru începutul lui 2020. Stelian Tănase mi-a spus să mă gândesc și să-l anunț.

 
 

Episodul 2

Lupta pentru lansarea cărții la Bookfest

și „pariul” celor 10.000 de exemplare

Am luat decizia în câteva ore în care m-am frământat pe toate părțile: eram totuși în aprilie, trebuia ca Repertoarul să fie gata corectat, redactat și paginat și trimis în tipar până spre mijlocul lui mai, ca să iasă în iunie (căci dacă apărea după târg, iar n-avea niciun sens, din punctul meu de vedere). Financiar, la editură lucrurile nu erau deloc roz, începutul lui 2019 nu fusese deloc cum ne așteptasem, aveam chiar și mici datorii la tipografia cu care tot colaborăm și proiectul necesita o campanie de crowdfunding. Dar avem timp s-o gândim? O campanie de crowdfunding, care ar putea aduce fondurile necesare de publicare și măcar de start pentru promovare, nu se face peste noapte. Dar am inventat-o peste noapte, n-am avut ce să facem.

L-am sunat pe amicul meu, regizorul Andrei Stan, am mers la Stelian Tănase și am filmat vreo oră și ceva, din care am scos un clip de promovare de vreun sfert de oră și așa am început campania noastră de crowdfunding pentru Repertoarul amorului, cu un nod în gât, pentru că tocmai terminasem o altă campanie (de care vă ziceam mai sus) și știam că e o mare greșeală să demarezi un astfel de proiect imediat după altul. Iar temerile noastre au fost justificate, campania nu a fost una de succes nicidecum, adunând în total doar vreo 50 de exemplare precomandate și foarte puțini oameni implicați.

Ne-am mișcat repede. Am corectat manuscrisul, am ales de comun acord cu autorul cele 69 de povești (pentru că erau peste 70 și ceva în total), m-am întâlnit în acea perioadă cu Stelian Tănase de nenumărate ori să fim siguri că iese ceea ce ne doream amândoi. Ore de corecturi și planuri. Dezbateri și dezbateri, uneori foarte obositoare cred pentru amândoi, mai ales că eram contra cronometru. Au fost chiar mai multe propuneri de titluri (printre care și al meu: Până când moartea nu ne va despărți), dar am ales ideea inițială a lui Stelian Tănase, Repertoarul amorului (care și aranja poveștile de amor în ordine alfabetică, ceea ce ne scutea de o regândire a întregii cărți pe capitole), însă cu subtitlul 69 de povești de dragoste din istoria lumii. 69 trebuia să iasă în evidență, iar poveștile de dragoste din istoria lumii au fost completarea mea, pe care inițial Stelian Tănase nu a receptat-o foarte bine (inițial erau 69 de fișe despre amor, sex, trădări etc.), pentru că părea mai mult titlul unui editorial de revistă de duzină, dar am insistat și insistat că sintagma poate prinde foarte bine la publicul larg. Și asta voiam amândoi până la urmă: să spargem barierea către publicul larg, să ne apropiem de 10.000 de exemplare – ăsta era planul inițial, sau chiar condiția continuării colaborării.

Stelian Tanase, Repertoarul amorului

Cu Stelian Tănase, corectând la Repertoarul amorului

Stelian Tănase a creat din start această presiune pe mine și pe Hyperliteratura (și bine a făcut), repetându-mi continuu că acesta este „un titlu de peste 10.000 de exemplare.” Nici nu concepea altfel. Mult mai târziu, în cadrul unei lansări, a povestit că de fapt cifra realistică la care se gândise era de 5.000, dar 10.000 trebuia să fie motorul nostru, ca nu cumva să mă las păgubaș și să mă țină în priză. Între timp, după mai bine de jumătate de an de când a ieșit cartea, cred că a observat că sunt „în priză” continuu legat de promovarea cărților de la editura noastră.

Dar avea dreptate. Cum ar veni, eu vă dau o super marfă, iar dacă nu se dă, vina vă aparține. Ceea ce e corect, vina nevânzării oricărei cărți aparține editurii. Numai că la momentul respectiv 10.000 de exemplare mi se părea un număr uriaș. Știam că vom face tot ce depinde de noi pentru a-l atinge, însă nu știam dacă vom și reuși, dacă nu suntem încă prea mici (o editură de doar doi ani și jumătate, fără un alt best-seller de acest nivel la activ) pentru un joc atât de mare.

 
 

Episodul 3

Apariția cărții și primele dezamăgiri

După o foarte scurtă campanie de crowdfunding pentru carte, unde lumea nu prea s-a înghesuit, banii strânși din campanie nu au fost de-ajuns nici pentru un tiraj de 1.000 de exemplare, dapăi pentru unul de 2.500, cum stabilisem de fapt. Am completat noi restul (de fapt ne-am îndatorat câteva luni la tipografie, ăsta-i adevărul) și am dat în print primul tiraj: de 1.000 de exemplare, spre nu prea încântarea lui Stelian Tănase.

Dar am adăugat în contract (contract pe care l-am semnat abia cu câteva zile înainte de apariția cărții), pentru încredere, că ne obligăm, atunci când pe stoc rămân doar 100 sau mai puțin de 100 de exemplare, să comandăm la tipografie un nou tiraj. Acum îl înțeleg și pe Stelian Tănase (ca pe mulți dintre autorii mei) foarte bine, era fript. Astea nu sunt fițe, cum ar crede unii. Atunci când colaborezi cu un editor român, sufli și-n iaurt. Iar încrederea se câștigă în timp. Și eu am publicat la trei mari edituri din țară per total și nu mai vreau să aud de niciuna, tocmai de aceea am un comportament diferit, pentru că pun relația pe primul loc, apoi profitul. Prioritar pentru mine a fost, este și va fi întotdeauna autorul.

Și vine Bookfestul. Ce-i drept, nu aveam prea multe titluri noi pentru Bookfest cât să justifice participarea noastră (și altă cheltuială), dar numele autorilor (Stelian Tănase, în sfârșit; Lucia Hossu-Longin, cu cartea ei dedicată episopilor martiri, publicată odată cu venirea papei în România, Credința nepieritoare; însă și colecția mea de proză scurtă, Despre tristețea femeilor frumoase, care arăta un start de vânzări promițător) ne-a forțat mâna să mergem la târgul de carte de la începutul verii. Am avut o mică lansare pentru Repertoarul amorului, cu autorul, desigur, Cristina Țopescu și Ana Barton. A fost frumos, dar a venit puțină lume. De fapt tot târgul a fost gol, în mare. Ploile, dar mai ales restricțiile de trafic din cauza prezenței papei în capitală, au dat lucrurile peste cap grav. S-a scris mult negativ despre acest Bookfest și s-a înjurat organizarea pe bună dreptate, dar asta-i altă discuție.

Stelian Tanase, Andrei Ruse, Bookfest, Repertoarul amorului

În cadrul Bookfest 2019, lansând Repertoarul amorului

Am încheiat nici triști, dar nici foarte fericiți experiența Bookfest. În total, vânzările noutăților noastre se învârteau undeva pe la 40 – 50 de exemplare fiecare. Drumul optimist spre cele 10.000 de exemplare (și după campania nereușită de crowdfunding, unde publicul n-a reacționat mai deloc) începuse ușor cu stângul. Începusem de fapt să îmi pun întrebări serioase legat de cum vom proceda mai departe, pentru că ceva clar dădea eroare.

Și mai mult: Stelian Tănase, după un lung turneu de carte realizat cu un an în urmă pentru romanul Partida de vânătoare, mă anunțase că e destul de obosit pentru a mai participa la lansări prin țară. Așa că promovarea trebuia s-o gândim strict online. Bonus: începea vara, perioada cea mai slabă de vânzări de carte din an, de aceea nici nu apar multe titluri din iunie până prin septembrie.

Apoi, imediat după târg, dau câteva mailuri librăriilor cu care colaborăm, să le și trimitem noutățile. Unul dintre cele mai mari lanțuri cu care lucrăm ne cere numai 100 de exemplare din Repertoarul amorului. Infim! Iar când o librărie nu simte potențialul unei cărți, e de rău. Pentru că ei au cele mai bune date vizavi de un autor sau de un titlu. Pun mâna pe telefon și insist că va fi un hit (îmi asum eu, ca editor, dacă nu va fi așa, riscând inclusiv colaborarea noastră) și reușesc să trimit în acel lanț 250 de exemplare – tot puțin, dar măcar era un sfert din primul tiraj. Iar către restul librăriilor pachete de 30 – 40 de exemplare cel mult. Din nou, lucrurile nu se anunță a fi pozitive.

Încep să mă întreb dacă sunt singurul nebun care vede în cartea asta un potențial best-seller. Și întrevăd un dezastru fenomenal, dacă nu schimbăm repede lucrurile. Pe fondul oricum instabil financiar pe care eram, încă o carte care să nu se vândă ne mai trebuia, datoriile nu-s multe (încă) dar stau ca un ghimpe în coastă și se tot adună, firimitură cu firimitură. Mi-am amintit ceea ce îmi spusese Loredana Târzioru, buna mea prietenă de la Editura Brumar: niciodată nu vine falimentul, vin datoriile care se tot adună și nu pot fi plătite, luni, ani, și abia apoi, târziu, vine falimentul.

Începutul verii m-a prins răvășit: vânzările de carte erau în scădere; cartea mea, apărută cu o lună în urmă, nu se dădea nici ea super extraordinar; iar hit-ul la care speram nu se întrezărea de fapt. În paralel, din cu totul alte motive, alte cărți îmi ieșiseră din planul editorial pentru toamnă și lumina nu se întrezărea de niciun fel în cele momente. Era un blocaj, pe care îl țineam atunci numai pentru mine.

 
 

Episodul 4

Promovarea online
și momentul Denise Rifai

Din iunie, demarez o campanie destul de „violentă” în online, în paralel cu propria strategie de promovare a lui Stelian Tănase, care începe să vorbească pe blogul său despre carte aproape zilnic. Este pentru prima dată când încerc Instagram-ul și timp de o lună aproape mă dedic unei analize atente a bookstagrammerilor, analizez conturi, fac zeci de exceluri, le urmăresc postările și reacțiile, ca într-un final să-i contactez pe cei pe care îi consider reprezentativi și le trimit pachete de cărți cu Repertoarul amorului și deseori Despre tristețea femeilor frumoase, fiind ambele proaspete și cumva cu teme asemănătoare. Chiar și în vânzările de pe magazinul nostru propriu online, aceste două titluri se luau la pachet de cele mai multe ori, așa că am profitat de situație și le-am împins în față împreună.

Prin iulie deja, dacă intrai pe Instagram, nu aveai cum să nu dai măcar de o postare legată de Repertoarul amorului. Apăruseră și mici recenzii pe câteva bloguri, dar fără mare impact. După jumătatea lunii, au venit și vânzările pe iunie: 63 de exemlare din Repertoarul amorului dăduse cel mai mare lanț de librării și în jur de 10 exemplare o mare librărie online. În total, cu precomenzile, cu târgul și primele rapoarte, cred că eram undeva la vreo 200 de exemplare vândute la o lună după apariție. Trist – pentru un titlu „de 10.000 de exemplare”.

Și îi dăm bătaie în continuare, trimit cartea la reviste, la influenceri, fac „o nouă listă” de bookstagrammeri, bloggeri cu proiecte interesante și apar poze, opinii scurte și reacții continuu. La fel, Stelian Tănase mă ține la curent cu ce postează pe blogul său, unde suscită un interes destul de mare pentru publicul său cu privire la „fișele sale de amor”. În iulie se dau aproape încă 200 de exemplare din Repertoarul amorului și, adăugând aici exemplarele date ca drept de autor și cele folosite pentru promovare, epuizăm jumătate din primul tiraj.

Cartea începe să fie tot mai cerută de librării (care își înmulțesc comenzile) și la începutul lui august, deși noi la editură încă nu încasesem din vânzări mare lucru, mai trimitem un tiraj în print (tot „pe datorie”, cum ar veni), pentru că îmi dau seama sau, nu știu, simt că se va da, simt că începe „bulgărele” să se rostogolească în sfârșit.

Andrei Ruse, Hyperliteratura, la Awake Festival

Prezentând câteva principii despre crowdfunding la Awake

În august sunt invitat la Târgu Mureș în cadrul Awake Festival să vorbesc despre crowdfunding și Hyperliteratura, în același timp să-mi lansez și cartea mea, iar cu câteva zile înainte Stelian Tănase mă sunase să-mi spună că va merge la Realitatea TV în emisunea lui Denise Rifai să vorbească despre carte. Nu doar să o pomenească, ci va avea o oră dedicată Repertoarului amorului. Eu anunț librăriile, care își fac stocuri noi (cred că aici comunicarea autor – editor – librării a fost esențială), de câteva zeci sau sute de exemplare și totul pare în regulă. Nu apuc să văd emisiunea live (mă trezește de dimineață, în camera de hotel, un telefon de la „Adilă” Pârvu să mă întrebe dacă am văzut emisiunea, că a ieșit bestială), intru pe net și o revăd cât îmi fumez țigările de dimineață. E într-adevăr o altfel de emisiune, e ceva aparte, implicarea lui Denise face tot „show”-ul. Pare îndrăgostită de carte. Are o privire pe care nu o vezi des la talk-show-urile ei cu politicieni și alți neaveniți. Era singurul moment de pauză pe scena politică (vara adică) când se putea realiza o astfel de emisiune. Și după atâtea și atâtea dezamăgiri politice și mai ales sociale, iată, o carte despre povești de dragoste. Și un Stelian Tănase care apare deodată nu ca analist politic, nu încruntat și apăsat de cine știe ce eveniment, ci relaxat, zâmbitor, vorbind despre amoruri celebre. Toate s-au legat, minut cu minut.

Denise Rifai, Repertoarul amorului

În culisele emisiunii, Denise Rifai și Cristian Diaconescu

Mă sună tata – tata, cu care mă văd cred o dată pe an, nu are nicio treabă cu editura, abia știe cu ce mă ocup, dapăi să cunoască autorii sau titlurile pe care le scot – și-mi zice să-i rezerv un exemplar din Repertoar. Ai văzut emisiunea, nu? Toată lumea a văzut-o. Râdem. E de bine, dar încă nu realizez boom-ul.

Apoi mă sună colegul meu, Radu (Toderaș), cel care și răspunde pe telefonul firmei, pe numărul trecut pe site. Îmi trimite un print screen: peste 400 de apeluri ratate! Atunci realizez cam ce se întâmplă de fapt, deschid site-ul și văd: peste 300 de comenzi online. În mai puțin de zece ore! Site-ul chiar căzuse de nenumărate ori, nefăcând față valului. Nici nu mai zic că nu aveam 300 de exemplare la depozit… Ne păstrasem o rezervă de vreo 80…

Dar de ce au intrat la noi pe site în număr atât de mare, mă întreb atunci. Intru pe libăriile mari online și văd în dreptul Repertoarul amorului peste tot: Stoc Epuizat. E clar, îmi spun, nu că s-a dus bulgărele, a început nebunia. Numai că habar nu aveam cât va dura și cât de mare urmează să fie.

Până spre prânz, în aceeași zi, mă sună toți librarii să ceară exemplare, câteva sute fiecare. Zic, ok, ok, stați, că nu avem. Revin după ce iau niște decizii. Sun tipografia, mi se răspunde fără niciun alo: Reprintăm Repertoarul, nu? Știau de emisiune, de val, de tot. Zic da, încă 1.000 de exemplare pentru început. În cât timp ies? Avem nevoie urgent. Și cărțile ies cam în 4-5 zile lucrătoare, tipografia lucrează la turație maximă.

În trei zile de la comandă însă, valul de comenzi nu se oprește, ba din contră. Ce credem noi că e un mic hit după emisiune devine un fenomen căruia abia îi putem face față. Acele sute de exemplare comandate inițial se transformă în mii. Fiecare librărie își revizuiește comanda și, mai mult, apar difuzorii de carte, care cer mii de exemplare cu banii jos (acest lucru ne-a salvat atunci). Iar eu încep să negociez așa cum știu. Am dus o comandă de 300 de exemplare la 1.200 din două telefoane. Dădeam procent mare numai la comenzi de peste 500, nici nu discutam altfel. Și repetam într-una: Este doar începutul. Urmează și alte emisiuni. Și alte programe de promovare, nu vă speriați. Nu rămâneți pe stoc cu niciun exemplar, dacă va fi așa, le iau înapoi la preț triplu. Am fost un adevărat agent de vânzări în perioada aceea.

Între timp, telefoanele sună de zor din partea cititorilor că nu găsesc cartea. Le explicăm că e o mică, foarte mică perioadă de timp până reapare noul tiraj – dar al treilea tiraj de 1.000 de exemplare nu este de-ajuns, așa că până să fie gata, mai facem o comandă la tipografie, de data asta de 5.000 de exemplare. Știu că mi-am spus atunci: ori o să plătim cu vârf și îndesat, ori o să dăm lovitura. Și ghiciți ce? Am dat lovitura. Însă ea abia începea.

Vine al treilea tiraj de 1.000 de exemplare cu duba de la tipografie, cel pe care îl comandasem inițial, și în zece minute pleacă, nici măcar o carte nu stă pe loc. În jur de 250 – 350 comenzi online proprii, restul la librării, în funcție de cum și le rezervaseră din timp. Vine imediat și tirajul al patrulea, de 5.000 de exemplare și în aceeași zi se epuizează tot (la asta chiar nu ne așteptasem), cu vreo aproape 4.000 de exemplare plătite direct de către difuzori. Un alt lanț mare ne sună și ne cere 2.500 de exemplare. Altul 800. Altul 500. În depozit iar nu mai avem nimic.

Comandăm la tipografie încă 5.000…

Repertoarul amorului, Stelian Tanase

Al treilea tiraj din Repertoarul amorului, la depozitul Hypera

Distribuitorii, dar și librari mici încep să-ți facă apariția la depozitul nostru: Când iese? Avem sute de exemplare rezervate, mergem noi la tipografie și le luăm, nu e loc de întârzieri. Producem Repertoarul amorului continuu, dar nu ajunge deloc. Și asta face de fapt cartea să fie și mai cerută. În librării e o adevărată isterie, mă anunță prietenii. Sunt oameni care și-au rezervat cartea și peste două sau trei săptămâni. Repertoarul amorului, spre sfârșitul lui august, e în vitrine. Pe tarabe. Oriunde era loc de o carte, hop și Repertoarul. Primim poze din țară cu vitrinele unor librării, care au lipit un afiș pe geam: Avem Repertoarul amorului, de Stelian Tănase!

Vorbesc constant cu Stelian Tănase și îi explic ce se întâmplă, iar el este la rândul său asaltat din toate părțile. Îmi spune că urmează o a doua emisiune cu Denise Rifai. Aoleo, știu că i-am răspuns, dar nu suntem pregătiți. Și atunci mai trimit o comandă în tipar de încă 5.000 de exemplare.

 
 

Episodul 5

Finalul „bulgărelui”

În total, până la mijlocul lui septembrie, am produs 18.000 de exemplare, trei tiraje de câte 1.000 și trei de câte 5.000 și abia atunci s-au domolit ușor cererile. Vânzările reale (nu doar cererile) săriseră spre sfârșitul lui septembrie de 10.000, așa cum fusese „înțelegerea”.

După „furtună”, încep sute și sute de reacții, posturi, share-uri, video-uri, recenzii și opinii, cartea se viralizează și mai puternic și Hyperliteratura devine editura aia cu Repertoarul. Mai mult, succesul Repertoarului trage după sine și alte cărți, facem pachete promoționale pe site-ul editurii care se dau ca pâinea caldă și reușim să epuizăm și tirajele altor autori. Repertoarul devine din septembrie o locomotivă, iar atunci Stelian Tănase anunță că lucrează la al doilea volum al cărții, volum pentru care avem mii de comenzi rezervate încă de-acum.

În seara de 20 septembrie 2019, în prima seară de Hypfest, festivalul propriu al editurii, îi avem invitați pe Stelian Tănase și pe Denise Rifai într-o discuție care a umplut grădina de la Arthalle. Acela a fost de fapt primul eveniment cu adevărat dedicat cărții, cu exepția micii lansări de la Romexpo, din cadrul Bookfest.

Acela a fost și finalul „valului, al bulgărelui, dar în continuare Repertoarul amorului continue să se dea lunar în sute și sute de exemplare. Vânzările se apropie de 18.000, cât am și publicat, iar la prima comandă mai serioasă din partea librăriilor, vom reprinta probabil încă un tiraj, chiar spre începutul acestui an. În depozit nu mai sunt mai mult de 300 de exemplare rămase, supraviețuitorii ultimului tiraj de 5.000 de exemplare produs în septembrie.

PS. Cristian China Birta (Chinezu) a spus despre Repertoarul amorului că ar trebui dat ca studiu de caz pentru promovarea de carte.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe:
  • 250
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *