Octavian Soviany în Banat (pariuri & ruleta rusească)

Carturesti Soviany Timisoara

Nu am apucat să facem multe evenimente în jurul romanului „Casa din Strada Sirenelor”, au fost două la București (unul la Green și unul la Cărturești Verona) și o deplasare la Brașov, la Tipografia, unde mereu am poposit cu cărțile noastre, dar unde Octavian Soviany nu a putut fi prezent, anulându-și plecarea chiar în ziua lansării. Toate eventurile au fost un pic date peste cap din cauza vremii, îmi amintesc că la Green, prin mai, ba stătea să plouă, ba era un soare năucitor, că oricum ai fi ieșit îmbrăcat din casă în următoarele cinci minute păreai ridicol. Iar la Brașov am plecat în mașină cu Liviu Mihaiu pe o căldură mare și am ajuns pe furtună și un cer d-ăla negru de nu-ți mai venea să nimic. În fine, asta, plus reacțiile destul de întârziate la apariția unei noi cărți marca Soviany (poate și pentru că abia ce publicase „Năluca”, cu jumătate de an în urmă), nu au dus la niște lansări așa cum ni le-am fi dorit.

Între timp însă „Casa din Strada Sirenelor” a urcat în topurile editurii noastre și a devenit cea mai vândută și apreciată carte de la noi pe sfârșitul anului trecut, dar și pe acest călduros ianuarie 2018. Atât în noiembrie, cât și în decembrie, la Gaudeamus, dar și online, a fost number one, iar reacțiile cititorilor au fost încântătoare. Din primul tiraj mai sunt doar câteva exemplare (Cărtureștiul m-a anunțat că se dau ca pâinea caldă ), așa că am dat la tipografie un reprint, fără modificări asupra textului, doar asupra copertei câteva, a paginării (noul print va avea 40 de pagini în plus – am făcut câteva greșeli de tehnoredactare la primul nostru roman publicat, mai ales la margini) și am schimbat semnul de carte. Mâine vor merge colegii mei să o ia din tipografie.

Apoi mi-am dorit mult de tot să-l aduc pe Soviany la Timișoara, oraș în care nu a fost de ceva timp și în care am un feeling că vom face un eveniment deosebit. Sunt de peste o lună în Timișoara, îmi făcusem planurile să mă întorc acasă cam pe-acum, dar am zis totuși să nu îmi iau tălpășița până nu fac un event Hypera de început de an aici, iar Soviany a fost clar capul listei. La început, probabil din cauza distanței mai ales (dar și a faptului că Tavi scrie la un nou roman și știu ce înseamnă izolarea asta – roman pe care îl avem în planul editorial pentru 2019, anul acesta urmând să reedităm best-seller-ul „Viața lui Kostas Venetis), nu mi-a părut foarte încântat, dar am insistat. Mi se părea și mi se pare în continuare important să-l aducem la Timișoara și, repet, am sentimentul că va ieși ceva aparte, nu doar cel mai bun event pe care-l facem ca editură aici, ci ca event alltime (din peste vreo 40 și ceva, pe care le-am realizat anul trecut). L-am convins așadară.

Acum cu Timișoara lucrurile sunt cât se poate de tricky. Lansările de carte sunt ca ruleta rusească. Ori vezi săli care dau pe din-afară, ori te trezești cu o mână de oameni pe care-i poți număra pe degete. Nu știi niciodată ce iese, iar dacă iese ok nu-ți dai seama ce-ai făcut bine, la fel cum dacă nu iese mare brânză, nu înțelegi unde-ai dat-o-n bară. Am pățit-o de nenumărate ori, dar mai des am văzut-o la alții. Scriitori care în București sau alte orașe umpu sălile, iar aici adună… 12 cititori? Am văzut și scriitori locali cu trei oameni în „public”, am asistat și la chestii neașteptate unde nu aveai efectiv loc în librărie să vezi autorul. Pe de altă parte, când publicul din Timișoara te îndrăgește, te simți scriitor. E un public, da, oarecum „ciudat”, dar când îi simți căldura, te emoționează și te face să-ți amintești de ce te-ai apucat de fapt de scris.

Am încercat să-mi explic chestia asta și cu Bogdan Munteanu, care a realizat „n” întâlniri literare în Timișoara și tot felul de lansări, și nici el n-are o „schemă”. Efectiv, așa se întâmplă, lucru care mă irită groaznic, pentru că sunt un control freak. Iar în Timișoara nu-mi ies niciodată estimările. Țin minte și-acum un editor la un event care se înjura printre dinți că nu adusese destule exemplare (și adusese vreo 100).

Așa că pe de-o parte am un entuziasm de neînțeles că va ieși ceva super tare, pe de alta mă gândesc că sunt la fel de multe șanse să iasă un fâs și iar n-o să dorm câteva nopți – da, am o mare „fobie” de evenimente nereușite.

Pe Facebook, cu două săptămâni înainte de întâlnire, 35 attending, vreo 250 interested (și abia am început să dăm comunicatul și-n presă). Adică poate ne trezim cu o sală de peste 100 – 150 de oameni, poate ne trezim cu 20. Naiba știe ce fac oamenii care dau interested, n-am înțeles-o niciodată. Vii, domnule, la event, ori ba?

A, câte cărți (din noul reprint) să aducem la Timișoara? Dezbateri și pariuri. Mai ales că după seara de joi, ne continuăm weekend-ul și la Lugoj și la Arad, în două locuri speciale, unde tot timpul au ieșit evenimente de carte interesante, sub „semnătura” Henrietei Szabo (pe care aș vrea s-o clonez, pentur a fi câte o „Henry” în fiecare oraș, care să creeze o comunitate de cititori atât de pasionată ca la Lugoj) și a Ancăi Giura.

Zic: o să trimitem prin curier 100. Nooo, îmi spune un coleg, ai înnebunit, ca să ai cu ce să te-ntorci? Îi zic: poate 100 nu ne ajung nici la Timișoara. Poate 30 nu dai în toate. Poate, concluzionez. Deci? Hai că îmi trimit 50. Răspuns: Nu e prea puțin? Și tot așa.

Am senzația că dacă o să-mi trimit peste 100 sau pe-acolo, karma va dori să echilibreze universul și să-i dea entuziasmului meu o palmă de nu mă văd. Iar dacă îmi trimit 50 sau mai puțin, să fie primele evenimente unde nu vom avea destule cărți, ca să ne facem de căcat.

Încă nu m-am decis, dar până la urmă îmi voi trimite un număr mare de examplare, să știu o treabă. N-o să le „car” înapoi, o să le las la Timișoara și, când o fi nevoie, mi le întorc în București. Oricum ar fi însă, evenimentul nu are cum să nu iasă excepțional, pentru că romanul te obligă la niște întrebări pe măsura lui (despre vieți anterioare – ah, și ce pățanii poate povesti Tavi -, despre spirite și cazuri „reale” de viziuni de dincolo șad) , iar ca invitați îi vom avea pe Daniel Vighi și Robert Șerban, doi scriitori emblematici ai Timișoarei și totodată doi oameni la care țin foarte mult.

Așadar: Joi, 8 februarie, de la 18:30, la Cărturești Mercy. Vedem ce-o fi.

La Lugoj pe 10, la English Pub, la Arad pe 11, la Clubul degustătorilor de vin neautorizați.

 

Leave a reply