Jurnal

Cum să nu intri în depresie în autoizolare

Autor fiind, am practicat autoizolarea pe termen lung nu de puține ori, în special în perioadele de documentare și scris intense. Chiar și munca de editor sau în trecut de redactor (ocazional și traducător) m-a ținut zile sau săptămâni întregi închis în casă, dar am învățat în timp cum să nu îmi las mintea să o ia pe arătură, cum se zice. Văzând reacții extrem de anxioase legate de însăși conceptul de autoizolare, pe care vrem nu vrem trebuie să ni-l însușim, am zis să share-uiesc câteva din lucrurile care, cel puțin pentru mine, au funcționat, ba chiar voi încerca să le pun într-o lumină pozitivă.

Spre sfârșitul lui 2013, după vreo doi ani și jumătate de documentare pentru Zaraza, romanul meu istoric ficționalizat despre viața lui Cristian Vasile, publicat în 2014 (documentare însemnând răscolit arhive, interviuri vechi, fotografii, urmași, locuri, citit în jur de vreo 40 – 50 de cărți care aveau legătură cu subiectul, dar și cu perioada interbelică în genere), aveam numai jumătate din carte scrisă și restul schițată în minte și prin diverse agende. Iar între noiembrie 2013 și martie 2014, adică vreo patru luni și ceva, m-am închis efectiv în casă, voit, și am lucrat continuu, în acest interval de timp ieșind afară doar de vreo două ori (și alea niște ieșiri scurte de tot). Desigur că nu am scris și nu am revizuit textele mele 24 din 24, poate cel mult 8-10 ore pe zi (în cazurile bune), alteori doar 2-3-4, dar dacă nu m-aș fi retras „din lume”, să fiu concentrat 100% pe munca mea, nu cred că aș fi putut să-mi duc la bun sfârșit romanul.

Stând în casă atâta timp (și nu numai pentru proiectul acesta, autoizolarea este un „act” pe care-l practic frecvent – cei care mă cunosc știu că dispar cu săptămânile sau lunile), am învățat în timp ce lucruri să evit sau ce tipuri de activități mă pot ține în priză, astfel încât să nu încep să mă învârt pe marginile depresiei. Căci nu-i ușor; mixul de singurătate, de lipsă de interacțiuni umane, chiar și cele mai banale plimbări & cumpărături, nici nu pomenesc de ieșiri la bere, la un teatru sau la un film, acolo poate duce, dacă nu ești foarte atent cu tine.

Înainte de toate,
de ce consider sănătoasă autoizolarea

Săptămânile trecute (cât încă isteria pandemiei nu era atât de mare), am anulat toate evenimentele editurii Hyperliteratura (vreo 4-5 lansări care erau în plan destul de curând, bașca am renunțat la orice idee de a participa anul acesta la viitoare târguri, festivaluri etc.), am pus multe proiecte de carte în stand by (pentru că sunt extrem de precaut legat criza financiară care urmează și va lovi din plin sectorul cultural-artistic), mi-am încheiat „socotelile” cu majoritatea colaboratorilor / autorilor, în sensul că nu mai trebuie să ne vedem fizic pentru ceva, mi-am făcut proviziile necesare de „carantină” (nu exagerat totuși…), lucrez de acasă și ies, ce-i drept, doar o dată la câteva zile pentru niște cumpărături de bază, și asta seara târziu sau chiar după miezul nopții, pentru a evita pe cât pot orice contact, deplasări infime de câteva sute de metri.

Am ales autoizolarea nu doar dintr-o grijă personală, cred că sunt la fel de îngrijorat ca noi toți privind coronavirusul (adică destul de tare, doar că n-am dat-o în panică), însă mi-e teamă mai ales pentru ceilalți: pentru bunica mea (care are 80 de ani și, chiar dacă stăm în case diferite, locuim în aceeași curte și posibilitatea răspândirii ar fi inevitabilă), pentru părinți, prieteni, nu în ultimul rând pentru autorii de la editură, majoritatea fiind bine trecuți de 60 sau chiar 70 de ani. Eu îmi pot desfășura liniștit activitatea de acasă și recomand tuturor care pot să o facă să aleagă această variantă, oricât de greu ar părea la început.

Tips & Tricks
de autoizolare & carantină

Adrian Ciubotaru a scris câteva sfaturi despre autoizolare pe Facebook, și mi-am dat seama cât de utile pot fi niște păreri de la niște oameni care practică „distanțarea socială” frecvent. O să încerc să nu le repet pe ale lui mai jos, deși ar fi fost chiar printre primele idei care mi-ar fi venit și mie în minte și vă recomand să le citiți înainte.

Iată câteva din lucrurile care, cel puțin la mine, funcționează:

Diversifică-ți activitățile &
niciodată prea mult din același „gen”

Nu face binging adică. Nu te întinde la un maraton de filme sau la un maraton de lectură, de exemplu – și, în principiu, nu te întinde, concret vorbind, pentru că întinsul îți va „leza” creierul. Inevitabil te vei plictisi, oricât de bune ar fi sursele tale de entertainment și cultură.

După 4-5 episoade dintr-un serial, un documentar sau un film de lung-metraj, o să fii vraiște. Trebuie să-ți găsești un echilibru în tot ce faci în primul rând (adică nu cu orele, fără oprire), pentru că orice exagerare duce la o ușoară anxietate. Ba mai mult, vei avea chiar o mică oroare față de acea activitate câteva zile și o să fie greu să cauți lucruri noi cu care să-ți ocupi timpul după aceea.

La fel și cu cititul. Da, este timpul ideal să-ți comanzi de pe-acum online (ca să eviți librăriile fizice) câteva zeci de titluri, mai ales pe cele pe care ai promis de atâta timp că le vei citi și n-ai făcut-o din varii motive (din lene, evident), dar nu te arunca în lecturi nesfârșite. Mai ales dacă nu ești un cititor feroce (care poate duce și zile întregi de citit, fără probleme). Fă-o pe bucăți, organizat, iar când iei o pauză sau întrerupi lectura unui titlu pentru un altul sau altceva, ar fi bine să n-o faci atunci când că ai „obosit”, ci încă să mai vrei să citești.

Păstrează-ți entuziasmul, nu-l epuiza, pentru că va fi greu de „reîncărcat”. După 4-5 episoade dintr-un serial care îți place enom, chit că mai vrei cu ardoare încă un episod (care oricum pornește singur pe Netflix), pune stop – atunci e punctul ideal să te oprești. E ca faza aia: nu te ridica de la masă sătul, ridică-te cât încă simți că mai poți mânca. Altfel o să zaci. Și nu doar fizic, ci mai ales psihic. Pentru că bingingul (de orice fel) pe care îl practicai într-o zi liberă sau un weekend se termina și apoi reveneai la programul tău obișnuit. Acum nu va mai fi așa, vei fi tot acasă și treptat vei ajunge la o epuizare mentală.

Apoi diversifică aceeași activitate. Dacă îți iei zece cărți sau douăzeci, asigură-te că sunt extrem de diferite. Două romane, ok – măcar trei-patru cărți de autori români să zicem; serios, susține autorii români, mai ales în perioada asta –, dar neapărat una de istorie, alta de marketing sau self-branding, nu contează. Nu îți lua numai genul tău de cărți preferate, nu te uita numai la tiparul tău de filme, nu juca același tip de jocuri. Pentru că o să te plictisești într-un final (chiar mai repede decât te-ai aștepta), iar plictiseala duce la angoase, angoasele la anxietate, anxietatea la depresie. Nu o spun ca să te alarmez, ci doar ca să fii atent la propriul tău comportament, la propriile tale mecanisme și „resurse”. Dacă începi să lâncezești, ieși imediat din punctul acela care va deveni în scurt timp unul mort. Nevoia de a ieși se va acutiza și se va instala frustrarea.

Reorganizează-ți casa
și (dacă-ți permiți) cumpără-ți lucruri noi

Reorganizează-ți biblioteca. Fă curat în „cutiile” cu tot felul de arhive (fotografii, amintiri, jurnale etc.). Deschide sertarele alea pe care nu le-ai vizitat demult. Fă o curățenie generală (dar d-aia adevărată, care durează chiar zile, nu ore). Mută mobilierul. Aranjează-ți altfel living-ul. Bucătăria. Aruncă din lucrurile inutile, e timpul să te desparți de câteva „cadavre”. Resetează-te, pe scurt. Sau reinventează-te. Experimentează.

Și dacă o achiziție mai importantă nu îți va crea o mare gaură un buget, este perioada ideală să-ți iei ceva nou. Un smart tv? Un laptop? Poate un aparat foto? De ce nu un alt telefon? Poate alte vase și tacâmuri (nu trebuie să spargi banca, sunt zeci și zeci de lucruri mărunte care te vor bucura). Ce-ai zice să-ți pierzi câteva ore pentru niște lenjerii de pat noi și fancy? Poate ar fi cazul să îți iei un e-reader, dacă nu ai. Sau căștile alea wireless pe care ai tot zis c-o să le încerci. Un sistem audio mai performant?

Dacă ai o oarece siguranță financiară și poți investi o sumă modică în ceva aparatură, mobilier, chestii ventimentare, fă-o. Orice gadget sau obiect nou îți va da o senzație fresh, un feeling de schimbare, de mișcare până la urmă. Apoi, îți va lua zile bune până să-i dai de cap cum trebuie: la un laptop, să zicem, până-i setezi tot, până îți repui toate aplicațiile, softurile șamd, să te joci cu el, să „cunoști” cu adevărat noua ta „sculă”. Sau repet, niște simple farfurii noi o să îți „revigoreze” bucătăria și mesele. Niște covorașe noi? Niște cutii de depozitare? Tu știi de ce ai nevoie mai ales (sau nu, la fel de bine), dar ia-ți-le acum. Oferă-ți mici bucurii, meriți.

Fă lucrurile…
invers

Creierul uman se obișnuiește cu activitățile tale zilnice, dându-ți acel sentiment de rutină și iluzia că timpul se scurge foarte repede. De fapt creierul tău nu primește informații noi, nu are parte de stimuli care să-l mai excite așa cum, de exemplu, avea în copilărie sau adolescență, când o zi îți părea cât o săptămână și o lună trecea parcă cât un an. De fapt, nu e o chestie de vârste aici, nu ține de biologia noastră, ci tot de psihic. Sunt o grămadă de trick-uri prin care poți dilata timpul, astfel încât să ai senzația că ai trăit mai mult și mai ales mult mai dinamic. Adu-i creierul tău factorul de noutate, iar pentru asta nu trebuie să faci mari grozăvii, ci doar să schimbi câte puțin din felul în care „execuți” lucrurile.

De exemplu: dacă te speli pe dinți, ținând periuța în mâna dreaptă, de mâine încearcă să o ții în stânga. O să observi că atunci creierul tău va percepe activitatea asta cât se poate de măruntă ca pe un lucru inedit. Schimbă locul în care obișnuiești să mănânci – și încearcă să mănânci cu mâna opusă față de cea pe care o folosești de obicei. Ai prins ideea.

Ia orice activitate banală pe care o faci într-un anumit fel și fă-o pe dos. Până și cea mai mică schimbare îți va păcăli mintea, astfel încât creierul va avea senzația că „operează” la ceva „neîncercat”. Dormi pe sânga? Dormi pe dreapta de acum, măcar 2-3 nopți. Te gândești la lucrurile x, y, z înainte să adormi? Gândește-te la altele, ieși din obișnuințe. Folosești de obicei același brand de produse igienice? Schimbă-l, mirosul este cel mai puternic simț uman. Înlocuiește-ți parfumul de cameră (dacă n-ai, ar fi cazul să-ți iei, iată o idee, tocmai pentru a-ți crea un nou „mood” – și nu-ți lua unul, ia-ți câteva și schimbă-le la câteva zile). Schimbă-ți tema telefonului în așa fel încât să te enerveze la început asta și să trebuiască să te reobișnuiești cu noul lui aspect. Schimbă-ți wallpaper-ul. Schimbă-ți parolele. Actualizează-ți profilurile de Social Media și updatează-ți poze de acum.

Învață ceva nou &
caută să obții informații folositoare din orice

Dacă nu vrei să ai o senzație de inutilitate și să cazi în stări dubioase, caută ca în orice activitate faci să înveți câte ceva. Pune „entertainmentul” pe planul doi și cultura generală pe primul. Vrei filme? Ok, atunci obligatoriu în playlist-ul tău să fie și un documentar (chiar zilnic, de ce nu?). Preferabil cu un subiect despre care ai cât mai puțin habar. Ideea e „să rămâi cu ceva”. Nu cred că există ceva mai puternic și mai revigorant pentru mintea umană.

Sigur că e super ok beletristica (jesus, pentru asta trăiesc), dar nu rata o super carte de psihologie, de marketing, chiar și de self-help (nu-s eu fanul, ce-i drept), de istorie mai ales, sau de știință, why not? Ai fi surprins să „descifrezi” fizica cuantică sau paradoxurile dintre spațiu și timp. Sau, revenind la literatură, încearcă să-ți organizezi lecturile de așa natură încât să înveți o mișcare sau un curent nou, să te perfecționezi pe o anumită perioadă istorică. Ia-ți de exemplu 6-8 cărți de autori sud-americani, dacă vrei să explorezi zona asta (ia-ți și din cei mai necunoscuți mai ales, pe lângă Llosa sau Marquez). Ia-ți beatnicii americani, cap-coadă (ce atâta Kerouac și Ginsberg, ai citit Corso?). Ia-ți autori cehi, de exemplu (nu s-a terminat lumea la Kafka, stai liniștit) și aprofundează-i. Sunt atâtea și atâtea literaturi și atâtea și atâtea generații de descoperit, cu siguranță nu le știi pe toate și vei afla lucruri uimitoare. La fel cu orice subiect. Dedică-ți zile de documentare întregi pentru lucruri noi. În câteva zile sau săptămâni, te poți pune la punct cu probleme sociale, mișcări sau curente artistice ale anumitor țări sau ale anumitor epoci șamd, iar cunoștințele noi îți vor menține mintea vie.

Și acum nu uita că ai Youtube-ul. Ai lecții gratuite despre orice. Poți să experimentezi o rețetă nouă în bucătărie, să înveți să cânți la un instrument (nici măcar nu-ți trebuie un instrument, ia-ți o aplicație care-ți face tastatura pian), să faci niște lucruri hand-made, să înveți niște coduri html & php cu care să pui la punct un site, să înveți bazele unei noi limbi, să faci acasă din obiecte comune tot felul de gadget-uri interesante șamd. Posibilitățile sunt nelimitate. Doar ține-ți mintea activă, asta este esențial.

Creează și
joacă-te

Scrie – nu trebuie să devii un mare autor. Scrie pur și simplu. Inventează povești. Fă mărturisiri într-un jurnal (Jurnalul meu de coronavirus), nu contează. Cu atât mai bine scrie despre problemele care te apasă, experiența prin care treci. Te va elibera, scrisul are o putere terapeutică extraordinară.

Sau apucă-te de un eseu despre nu știu ce chestie ți-a atras atenția la un moment dat (dacă tot ai făcut documentarea pe nu știu ce subiect de care ziceam mai sus). Fă research și muncește – dar scrie.

Desenează. Colorează. Pictează. Filmează. Montează. Dansează. Cântă. Joacă-te.

Dezvoltă-ți relația cu plantele
și cu animalele

Pentru mine, ăsta este poate punctul cel mai important (din cele despre care am decis să scriu azi, că ar mai fi multe…). Am doi câini (un chihuahua și un ciobănesc german), am avut mereu pisici (și nu numai), mai am un iepure, o rață și un acvariu mare, pe care inițial l-am urât pentru cât timp mă făcea să „pierd”, iar acum îl iubesc pentru că m-a învățat să creez efectiv o altă lume și mă relaxează incredibil. Apoi am în curte (dar am avut perioade întregi în care am stat și la bloc și-mi transformasem balconul într-o mini-seră) tot felul: liliac, trandafiri, un măr, un păr (vișinul mi-a căzut la înghețul de anul trecut, uf…), viță de vie, apoi în casă o sumedenie de flori și alte plante (inclusiv un mare bonsai).

Viața mea se centrează în jurul plantelor și animalelor. Reușesc să mă deconecteze de la problemele de zi cu zi (chiar și cele mai grave) și să mă retransforme într-un copil. Și în același timp mă responsabilizează. Pentru că a avea grijă de cineva / ceva, te ține pe linia de plutire bine de tot.

Relația cu plantele aș putea spune că e chiar una spirituală. Nu doar că le ud, le îngrijesc. Nu zilnic, dar măcar o dată pe săptămâna. Iau o forfecuță, urmăresc fiecare crenguță, fiecare frunză, le spăl, le stropesc, le mai pun pământ, le mai schimb ghivicele (când cresc mai ales), avem o întreagă lume a noastră. Și ora aia, sau fie și o jumătate de oră, cât fac treaba asta, mă reînvie pur și simplu.

Așa că… în autoizolare, ia-ți și mai multe plante. Mărește „familia”. Iar dacă n-ai un animal de companie, adoptă unul urgent (sunt atâtea site-uri). Îți va schimba complet atitudinea și dispoziția.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe:
  • 850
    Shares

Un comentariu la „Cum să nu intri în depresie în autoizolare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *