Unii scriitori sunt viermi, alţii cavaleri
Ianuarie 24, 2012 |
cărţi, autori, treburi, jurnal | 349 vizualizări
Tag-uri:
Nu ştiu de ce unii scriitori sunt mai mult decât leşinaţi după distincţii, premii, grade şi orice alte rânduri pompoase fără însemnătate, semnate de cele mai multe ori fie de un incult, fie de un grup de inculţi sau aşa-zişi critici literari, care, cel puţin la noi, încoronează aproape doar prieteni de pahar, pupincurişti de ocazie sau darnici la portofel.
Mă gândesc poate că atunci când eşti sau devii incapabil să faci literatură (sau cel puţin antiliteratură, dar să fie cu stil, am zis), o “carte de vizită” pe care să scrie Premiul cutare şi cutare, membru USR sau cutare şi cutare, în mintea multura (şi când zic multora, cred că depăşesc cel puţin sutele), acestea pot înlocui adevăratele realizări pe plan profesional. Când eşti nimeni probabil ai nevoie de un titlu care să ascundă frustrarea neîmplinirilor tale.
De cele mai multe ori, din nefericire, diplomele, statutele, cel puţin acelea care privesc cultura şi în mod special literatura, de orice gen ar fi ea, pentru că aici “activez” şi îmi permit cât de cât o umilă părere, nu reprezintă decât nişte extensii ale unor nonvalori. Bmw-urile sau merţanele albe ale meltenilor, din care, în pofida evoluţiei tehnice şi a complexităţii maşinăriilor pe care le conduc, se aud manele, râgâituri, claxoane şi abordări de ultimă speţă adresate piţipoancelor.
Sigur, a generaliza este o greşeală. Nu toţi oamenii din “lumea literară”, cu ceva premii, intră în această tipologie. Însă excepţiie nu fac altceva decât să confirme regula.
De exemplu, ce însemnate ar putea avea pentru orice artist cu o minimă decenţă şi un minim bun simţ, Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, acordat de un individ precum Traian Băsescu şi marioneta Emil Boc? Ce însemnătate ar avea această distingere, mai ales când ea este oferită exact în timpul protestelor din stradă?
Acest premiu l-a primit cu drag (cu braţele deschise şi buzele ţuguiate, aşa cum e trendul) pe 16 ianuarie anul acesta stimabilul poet Gelu Vlaşin (link). Nu ştiu dacă cer cuiva să-mi spună un poem de-al dânsului, dacă va găsi în străfundul amintirilor măcar un titlu.
Şi, cum probabil vor veni unii să-mi spună că am fost apropiat al dânsului, zic da, acest individ mi-a fost chiar şi vecin o perioadă (atunci a existat această apropiere, să zic), am avut o relaţie de amiciţie frumoasă la un moment dat, însă de ceva timp am luat o distanţă faţă de el, pentru că, sincer, dincolo de câteva asemănări şi gusturi comune, caracterul nostru şi sistemul de valori este prea diferit pentru a mai exersa măcar comunicarea.
După cum şi faptul că a primi un astfel de statut din partea unui incult fără pic de moralitate, de bun simţ şamd, din partea unui om (dacă poate fi numit aşa) care promovează mitocănia, nesimţirea, tupeul, mizeria; simbolul corupţiei şi al manelăriei, al neprofesionismului şi al bătăii de joc faţă de orice are o minimă valoare în această ţară; revin – a primi un astfel de statut, mai ales în acest context politico-social, în care oamenii ies în stradă să îşi recapete ţara şi demnitatea, nu poate decât arăta ce fel de om este Gelu Vlaşin.
Desigur, dânsul nu este nicidecum singurul şi de aceea nu mă voi mai referi în continuare la numele său. Nici nu merită. Vânzătorii de la chioşcurile din Bucureşti de ziare, ascund Evenimentul Zilei şi alte bucăţi de presă care aparţin puterii PDL, de ruşine, dacă vă vine să credeţi. Iar unii scriitori, pe de altă parte, nu ştiu cum să se mai înfofolească în lauri portocalii.
Gelu Vlaşin este un cavaler, indiscutabil. Într-o ţară în care oamenii care au ceva de spus, care vor o lumea mai bună pentru ei, care au curaj şi caracater, sunt numiţi viermi, atunci Gelu Vlaşin, da, cu siguranţă n-ar putea fi nici mai mult nici mai puţin decât un cavaler. La fel cum într-o ţară plină de smintiţi şi de inculţi, poetul naţional nu putea decât să fie un “nebun”.
Oare când vom răsturna acest sistem de valori care îngroapă idoli şi încoronează stafii ale mizeriei umane? Sau oare îl vom răsturna vreodată, sau suntem pur şi simplu blestemaţi în această ţară să ne aruncăm la coş valorile şi să luăm în braţe cadavrele neputinţei, ale ignoranţei şi ale imoralităţii?
Oare când această mândrie veninoasă a premiilor de doi bani va fi înlocuită cu opere care să schimbe vieţi? Oare când scriitorii cavaleri vor înlocui diplomele de pe pereţii falşi de rigips cu imagini cu zeci, sute sau mii de cititori intraţi în librării (pentru că şi aceste gesturi adună, în paharul neîncrederii cititorilor în autorii autohtoni, contemporani, şi mai mult dispreţ), contracte de traducere în străinătate şi alte minuni?
Oare când aceşti cavaleri portocalii vor muri în bătălii ale bunului simţ şi ale conştiinţei?
Oare când viermii se vor ridica, se vor metamorfoza şi vor deveni fluturi?
Acum Băsescu, pe lângă un romancier (Cărtărescu, desigur), are şi un poet la curtea sa.
Aplauze, vă rog!
Alte articole pe aceeaşi temă:
Grigore Şoitu
Comentarii vechi (14)
andrei, ca discurs teoretic as putea sa-ti dau dreptate. daaar…crezi ca a primit acest premiu pentru literatura? sau pentru comunitatea aceea pe care a creat-o si care e destul de mare? nu stiu, zic si eu, asa…din afara lumii voastre.
Felicitari, monsieur! Bine punctat! Recomand! :P
Din câte înteleg personajul este un fel de madam Leana Udrea dar cu perciuni.
@bianca, sincer, nu conteaza pentru ce esti premiat, nu asta era ideea articolului meu, dar… daca vrei sa vorbim despre asta, comparat cu reteaua literara, un site mult mai ok ar fi poezie.ro, care e cel putin de 10 ori mai mare si a avut de-a lungul timpului proiecte concrete (antologii, cenacluri, ateliere etc). Daca ar fi sa discutam despre asta, dar repet, nu este cazul.
@Dorin, mersi :)
@Gabi C. hai sa nu jignim. Am mai taiat cateva comentarii cu injuraturi din partea sustinatorilor lui Gelu, cred ca noi, ceilalti, suntem cel putin cu o clasa mai “sus”.
Faceţi o inocentă (sper!) confuzie şi, prin asta, reduceţi un eveniment cu o oarecare încărcătură livrescă la o biată vendetă ad hominem.
Ar trebui să ştiţi că dacă un autor primeşte o distincţie prezidenţială, aceasta nu este acordată de persoana fizică Băsescu Traian, ci de o instituţie. Instituţia prezidenţială de data asta, indiferent că aceasta ar fi întruchipată de Havel ori Hitler. Adică nu Băsescu a acordat distincţia, ci instituţia prezidenţială a României, care e, de bine de rău, personificată de acest (să-i zicem) nefrecventabil om, din punctul dv. de vedere. Să spuneţi că o asemenea distincţie ar trebui refuzată pentru că Băsescu e incult ar însemna că, dacă dv. primiţi, să zicem, premiul Oscar, să-l refuzaţi pentru că preşedintele Academiei Americane de Film e, să zicem, beţivan. Nu vi se pare o exagerare?
Este dreptul dumneavoastra sa considerati asta. Mie nu mi se pare o exagerare, l-as refuza fara sa clipesc. Acesta este punctul meu de vedere, desigur. Si desi avem opinii diferite, ar fi bine sa nu ne acuzam de “confuzii”, pentru ca (sper!) niciunul dintre noi nu detine adevarul suprem.
Sunt de aceasta parere pentru ca indiferent de “institutie”, rangul primit de GV este semnat de Traian Basescu si Emil Boc, adaugand ca data la care este “oferit” este de 16 ianuarie, cand stim cu totii ce se intampla. Ar fi fost un gest de o eleganta rar intalnita, care acestui poet nu-i apartine (nu i-a apartinut si nu cred ca-i va apartine vreodata), pentru ca el alearga numai dupa premii, functii (in USR si nu numai) nu si alte realizari. Dar nu vreau sa dezvolt, ci sa ma refer stric la caz.
Păi, tocmai, strict referitor la caz: vi se pare normal să refuzaţi o disticnţie A UNEI INSTITUŢII, doar pentru că persoana care e la conducerea ei e aşa-şi-pe-dincolo? În plus, dacă tot spuneţi că preferaţi să rămâneţi la caz (acceptare sau neacceptare de distincţie oferită de preşedinţia României), de ce contextualizaţi artificial şi spuneţi, printre rânduri, că în 16 ianuarie “ştim ce se întâmplă”? Credeam că discuţia se referă strict la corectitudinea etică de a accepta sau de a refuza un premiu prezidenţial, având în vedere antipatia dv. atât pentru Băsescu, cât şi pentru poetul premiat.
Tind sa cred ca dumneavoastra sunteti greu de cap, asa ca raspund pentru ultima oara:
vi se pare normal să refuzaţi o disticnţie A UNEI INSTITUŢII, doar pentru că persoana care e la conducerea ei e aşa-şi-pe-dincolo?
DA. Ce e asa greu de inteles? E nevoie de o schema? Sa va fac un desen?
Iar cazul are loc, din nefericire, pe 16 ianuarie, fara nicio “contextualizare artificiala”. In rest, numai bine. Eu n-am antipatii fata de poetul de fata, putin imi pasa de dansul si de multi altii ca el. Cat despre Basescu, slava Domnului, nu doar eu am antipatii.
O zi portocalie va doresc :)
Am înţeles. În exemplul meu, aţi refuza Oscarul pentru că preşedintele juriului e beţiv.
Mai trist este că nu pricepeţi ce vi se spune şi recurgeţi la jigniri când n-aveţi argumente. Lucrul ăsta e chiar mai portocaliu decât credeţi.
Pt. Dan-Liviu Boeriu:
Prietene, de Vasile Paraschiv ai auzit?
Pana la urma, la festivitatea aia de acordare a medaliei, tot Basescu ii atarna tinicheaua de gat si-i da patalamaua in mana, nu Institutia prezidentiala…
Dumneata ce faci, “prietene”? Le ceri tuturor să fie supraoameni? Vasile Paraschiv a avut dreptul moral să refuze distincţia, pentru că şi l-a câştigat prin acţiunile lui. Gelu Vlaşin, în schimb, e “doar” un scriitor, aşa încât refuzul lui ar fi fost considerat mai degrabă pueril-sfidător decât eroic.
andrei, tind sa cred ca am inteles care e of-ul din spatele articolului tau. incercam doar sa largesc putin perspectiva, din simplul motiv ca atunci cand scoti detalii din context imaginea reflecta doar “realitatea” ta. “realitatea” altuia s-ar putea sa includa/excluda si alte detalii.
btw…we’re on the same page here; different lines, but the same page :)
Gelu(l) Vlaşin este motivul pentru care m-ai făcut “şobolan”, mai ţii minte? Pe atunci simţeai nevoia să-l aperi. Aceeaşi poveste s-a întâmplat şi cu SGB, când nu puteam să spun nimic despre el fără să fiu luat la mişto. Mă bucur, totuşi, că ai scris acest post.
Gresesti, George, eu vorbeam atunci despre un principiu (cu exemplificari, da), nu ii luam apararea lui Gelu. Putea fi oricine altcineva, putea fi invers. Pacat ca tu nu poti intelege nici pana ziua de astazi… Chiar trist, dar asta-i alta discutie. Culmea (sau cu motz), ti-ai gasit acest loc sa-ti arunci frustrarile stranse de ani de zile. Ma bufneste rasul. Opinia ramane valabila, la fel si “adjectivul”.
Nu pentru Gelu te-am numit asa, ci pentru ca asa esti (sau, pardon, asa ai fost, poate intre timp te-ai mai schimbat, dar daca dupa ceva ani tu vii sa amintesti de acele lucruri, ca si cum n-ai fi vinovat de nimic, i-as fi luat aparea lui Gelu, e penibil). Deci foarte posibil ca tot asa sa fi ramas.
Cat despre SGB, nu ma priveste, nu cred ca merita nici macar un minut de atentie. Nu l-am laudat vreodata, nu l-am injurat vreodata, s-a intamplat doar, in anumite conjucturi sa fim impreuna la niste evenimente, se poate intampla si pe viitor, cred ca amandoi suntem oameni si pana la urma ne putem intelege.
Succesuri