.

Acum mai bine de o saptamana a aparut o scurta recenzie despre Dilar pentru o zi in ziarul Ring. O puteti citi complet aici: Lectia de vedenii – Un roman despre ceea ce nu se spune.

Odată cu romanul “Dilăr pentru o zi” (Polirom, 2011), Andrei Ruse vine cu o provocare pentru lumea editorială. Nemulţumiţii de serviciu vor spune că este vorba numai despre o altă poveste cu droguri. Cei care vor deschide cartea au ocazia să se confrunte cu un volum care schimbă datele discuţiilor pe această temă. Faptul că personajul principal este un poliţist de la antidrog este din start o schimbare a mizei pe care literatura şi-a permis-o până acum în România, dar în spatele acestui joc al siluetelor se dezvăluie şi mutarea care dă greutate demersului pe care Ruse îl întreprinde aici.

Sambata asta voi avea a opta editie CDL si revenim la proza, cu un roman de care observ ca auzit toata lumea, iar cine l-a si citit zice numai de bine. Anume Deadline al Adinei Rosetti.

Eu abia acum il rasfoiesc si sunt surprins placut de ceea ce gasesc, dar nu insist pana nu-l termin pe tot.

Romanul este inspirat din două cazuri reale, cel al Ralucăi Stroescu (o angajată a unei companii multinaţionale, moartă în 2007 din pricina surmenării) şi al lui Ion Bîrlădeanu (un artist pop recent descoperit, care a locuit într-o ghenă de bloc).

Sambata deci, 2 aprilie 2011, de la 16:00, evident ca-n Shift Pub (Eremia Grigorescu nr. 17).

PS. Poti confirma prezenta pe Facebook aici

in centrul vechi se pun pietre noi pe strada. se masoara, se aliniaza, se lovesc apoi cu un instrument ciudat pana se fixeaza in pamant cum trebuie.

alte cladiri se renoveaza, pe dinafara sau pe dinauntru, tot aia.

iar in unele locuri sunt munti de pamant sau de nisip, cu care urmeaza sa se niveleze strazile. tot gunoiul este aruncat sub ele ca sub un pres. intre pamant si oras o sa fie un strat subtire de mucuri de tigari, sticle sparte, tot felul de carpe de naiba stie unde, de bautura si alte jeguri. Vezi tot articolul

true, facebook killed the blogstar – si eu mi-am abandonat din cand in cand domeniul asta pentru ca am gasit in retele socialele ceva mai multa interactiune si dinamism. ma si ajuta foarte mult, asta-i senzatia (acum ca am si-un eveniment bilunar si am scos si noul roman), plus ca in ultimul timp nici n-am mai avut chef / stare sa scriu, sa-mi dau cu parerea despre diverse samd.

si ca sa explic cumva titlul postului meu, iata ce pagini am deschis destul de curand:

facebook.com/andrei.ruse85- pagina mea de autor
facebook.com/soni.roman – pagina pentru romanul SONI
facebook.com/dilar.pentru.o.zi – pagina pentru noul roman, Dilar pentru o zi

imi place foarte mult ca odata ce dati like intra la cartile voastre preferate – feels great :)

Am acordat un interviu recent Andrei Rotaru pentru Agentiadecarte.ro, il puteti citi integral aici, mai jos am ales acel raspuns in care explic de ce romanul ii este dedicat lui George.

Volumul “Dilăr pentru o zi”, Editura Polirom, colecţia “Ego.Proză” îi este dedicat lui George Vasilievici (1978-2010). În ce fel ţi-a influenţat scrisul şi ce fel de perspective ţi-au deschis discuţiile despre literatură avute cu el?

Ar fi atât de multe de spus și dacă stau să mă gândesc bine eu și George nu ne-am văzut decât de vreo 3-4 ori în viața asta. Dar aceste întâlniri, în special cea din vara lui 2008, la Constanța, când m-a găzduit pentru câteva zile, m-au marcat teribil. Nu a fost vorba despre vreo influență neapărat sau despre cine știe ce schimbări de perspectivă, cum spui tu, ci de o regăsire a doi oameni care aveau atâtea lucruri în comun, aceeași viziune dementă, dacă îmi permiți, asupra artei în general, nu doar asupra literaturii. Iubirea pentru nou, pentru provocator, pentru deschiderea totală, aproape de nebunie, într-un text, să zicem.

În acele trei zile la Constanța ne-am citit împreună din romane, ne-am demolat și remontat textele, am băgat filme după filme, am împărțit autorii preferați, ne-am pus sufletul pe tavă într-un final, și cred că fiecare a luat de la celălalt ceea ce avea nevoie atunci. Nu știu cât am putut să-i dăruiesc, dar pot spune ce am primit eu: elanul și bucuria aceea nebună de a scrie, de ficțiune, de creare a unor lumi cu totul noi, înzestrate cu puterea de a schimba.

În toată adunătura asta de scriitori, care caută premii, laude, statistici și cine știe ce alte trofee, George Vasilievici mi-a dat curajul să intru și mai mult în mine și să scot, așa cum pot (că scriitor devii, nu te naști, sunt atâtea de învățat), chinuitor de multe ori, partea aceea liberă în cel mai pur sens al cuvântului. Și tot el m-a învățat că dacă vreau să merg pe “mâna” scrisului, atunci trebuie să renunț la orice altceva și să mă dedic cu totul literaturii. Cu fiecare celulă. Și exact asta am și făcut.

Nu vreau să spun acum cuvinte mari, nu vreau nici să par patetic, dar vestea morții lui m-a demolat. Oamenii frumoși, cu adevărat frumoși sunt, din păcate, atât de cruzi și de fragili. M-am gândit că singurul lucru pe care-l pot face în amintirea lui este să-i dedic cartea. Cartea pe care el ar fi trebuit s-o citească primul (a apucat doar câteva fragmente). Cartea care, culmea, a apărut la editura la care visa și el să ajungă. Cartea care ar fi încheiat un ciclu pentru mine, și, discutam cu el, mai în glumă, mai în serios, să ne apucăm mai târziu de un roman împreună.

Dacă e un om care a avut o influență asupra felului în care privesc literatura (și nu numai), el este George. Literatura e atunci când scrii că ești Dumnezeu și devii Dumnezeu, nu pot să uit cuvintele-astea ale lui.

În ultimul număr al Observatorului Cultural, găsiți două articole despre romanul Dilăr pentru o zi. Marius Ghilezan reia câteva din ideile pe care le-a expus în prima recenzie apărută la carte, pe Bookiseala.ro, și le dezvoltă într-un articol mai amplu despre droguri, în Consumul alarmant al drogurilor şi literatura narcoticelor.

Un Cristian (probabil mulți știți că nu prea ne înghițeam, dar văd că 2011 e anul împăcărilor, mă bucură asta) mi-a luat un interviu, care zic eu c-a ieșit foarte fain, și e online sub titlul E vorba de libertate mai mult decât de droguri în cartea mea.

se spune că o dată la 7 ani
toate celule corpului se regenerează se schimbă
eu vreau o piele nouă | virgină
cu care să te ating pentru prima oară

există locul ăsta, am uitat cum îi spune și oricum aici numele oamenilor sau ale oricăror lucruri nu înseamnă nimic. sunt doar așa, ca să fie, mai mult pentru străini, pentru că aici se vorbește puțin și se face dragoste mult.

sau se stă. pur și simplu.

nu există curent electric, deci nici cine știe ce tehnologie, și totuși noaptea toate străzile și casele sunt invadate de o lumină ciudată, aproape de culoarea absintului.

la început, ca să fiu sincer, povestea cu veiozele mi se părea doar o invenție tembelă de adormi copiii. aveam impresia că-s cu toții niște nebuni, mai ales când îi vedeam cum aleargă fericiți cu câte un obiect d-ăsta ciudat, nou, țipând unii la alții lucruri de genul: ăștia-s Emil și Ana! sau Gabi și Dana, mereu câte doi, câte doi.
Vezi tot articolul

Clubul de Lectură #07

Poezie și Jazz

cu Sorin Gherguț și Răzvan Țupa

19 martie, de la 16:00, în Shift Pub

Sâmbătă, pe 19 martie 2011, la Clubul de Lectură #07 din Shift Pub (Eremia Grigorescu nr. 17), vom avea pentru prima dată o ediție dedicată exclusiv poeziei.

Și cine ar fi fost mai potrivit să apară dacă nu Sorin Gherguț, care tocmai a lansat volumul Orice (uverturi & reziduuri) și Răzvan Țupa, autorul deja “clasicelor” Corpuri Românești, ce a promis că va aduce texte noi nouțe, care fac parte din următorul său proiect.

În general nu răspund la comentarii aberante, mai ales pe net. Prefer discuțiile față în față, civilizate (asta nu înseamnă că nu permit exprimarea liberă, dar vulgaritatea sau injuriile ar trebui să aibă în spate ceva consistent), argumentate șamd. Îmi plac dezbaterile și mai ales provocările, îmi doresc să lăsăm naibii toate sertarele nenorocite și să comunicăm deschis despre orice.

frate, tu te-ai drogat vreodata cu adevarat? ai tras heroina injectabila? ai fost la detox? ai tremurat de frig sau ai tremurat de durere in sevraj? nu mai aburi oamenii cu titluri din astea..ce o arzi cu cuvinte din astea” am avut tripuri, nu stiu ce …esti prea gras sa te fi drogat vreodata. O sa incerc si eu sa scot o carte despre asa ceva, si atunci vei vedea ce inseamna dilar pentru o zi..ai vazut vreodata tipi in coma pentru totdeauna? vrei legalizare? du-te in olanda…esti prea tanar si ai prea putina experienta in leg cu drogurile ca sa se vb despre tine ca ai scris despre droguri. Tu nu ai scris despre droguri. Intai traieste ani intregi dependent de heroina sau de etnobotanice si atunci scrie o carte, bine, fratioare? pana atunci, stai in banca ta. Nici macar nu arati ca un drogat. Ce, stai in Colentina si gata, ? unde stai? La ceas? pe cine cunosti de acolo? Nu cred ca ai vreo treaba cu lumea drogurilor, se vede dupa cum vb.. o sa-ti cumpar cartea si mai vb Vezi tot articolul