.

Cu unii, puţini ce-i drept, m-am şi împrietenit de-a lungul timpului. Ei au devenit pere. Am descoperit oameni prin cărţi, asta mi se pare tare. Însă cei mai mulţi mă obosesc. Ei sunt zmeurică. Iar la cât de antisociabil sunt eu, de multe ori nu-i bag în seamă sau chiar mă irită şi răspund prompt, iar ei se supără. Atunci devin mure. Şi-asta nu-i bine pentru nimeni. Vreau să comunic cu ei prin cărţi şi cam atât. Să rămânem la mere deci, poate cu ceva excepţii, nişte pere suculente.

Sigur, îmi place să-mi promovez cărţile, pentru că altfel n-ar auzi nici dracu’ de ele. Editurile fac şi ele ce pot. Din păcate nu prea înţeleg ce au de făcut.

Întâmplător sau nu, am lucrat în cercetare într-unul dintre cele mai mari trusturi de la noi. Am petrecut aproape doi ani în MediaPRO (o perioadă frumoasă, de altfel). Am măcar o vagă idee despre ce înseamnă Research şi Marketing. Editurile nu au. Arătă­-mi te rog o editură care să aibe măcar unul dintre aceste departamente. Dapăi şi pus la punct.

Şi-atunci degeaba faci PR, pentru că îl faci în gol. Uneori nimereşti ceva, alteori nu. PRiştii, fără un departament de vânzări şi de Marketing bine pus la punct, cu ceva experţi, sunt ca nişte oameni fără membre. Puşi să tricoteze.

Ce studii există privind publicul? Privind orice legat de public. Ce fel de oameni intră în librării, ce vârstă au, ce sex au, ce venituri au şi ce preferă în funcţie de toate astea şi multe altele. De unde află despre cărţi, din presă, din online, din aer? Degeaba bănuieşti, datele concrete s-ar putea să te dea peste cap.

Am scris un roman despre droguri, da? Ce ştim despre publicul acestor cărţi? Unde îl găsim? Presupunem că titlul ar merge adresat celor cărora le-a plăcut Welsh, dar şi mulţi dintre beatnici care au tratat tema. Ştim ceva despre ei, ca să putem îndrepta cartea spre mediile lor? Canci. Nema. Zero. Şi aşa mai departe.