2011. Dilăr pentru o zi

Dilăr pentru o zi
ISBN 978-973-46-1916-0
roman (304 pagini)
ediţia 1 – Editura Polirom, februarie 2011

* Pagina cărții pe Facebook
* Comandă online
* PDF demo

Synopsis

Radu este poliţist la Antidrog şi vrea să avanseze în carieră ca să le ofere o viaţă mai bună soţiei şi fiicei. Îi întinde o cursă unui traficant de droguri zis “nebunul”, dându-se drept consumator, dar se trezeşte că nu-l poate aresta pentru că dilărul este chiar fratele colegului său de departament. Cu toate astea, trebuie să rămână lângă „nebun” pentru a nu trezi vreo suspiciune.

Dilărul îi oferă noului său client o excursie de o zi în lumea stupefiantelor, iar experienţa îi deschide ochii lui Radu asupra lumii, care, între realitate și halucinație, începe să înţeleagă în sfârşit de a cui parte se află de fapt binele şi răul.

Dilăr pentru o zi este ca un palpitant film de acţiune străbătut de filoane de poezie veritabilă, o naraţiune alertă cu final neaşteptat, în care urmăritul şi urmăritorul ajung să se cufunde împreună în acelaşi adevăr straniu.

Reviews

O satiră lucidă a lumii noastre în derivă.
Bookblog.ro – Citeşte toată recenzia

Nu e prea simplu să scrii despre droguri, pentru că tripurile povestite îşi pierd sensul la fel ca visele povestite, iar teoriile delirante şi halucinaţiile mistice riscă să sune ca nişte elucubraţii absurde. Totuşi, Ruse ţine un echilibru între filosofie, delir, lirism şi pure aberaţii (…)
Vice

Autorul e un “huligan” de tip nou, ce urcă strada în proză (şi nu coboară proza în stradă) şi scurtcircuitează “autonomia esteticului”, bătrâncioşia metaforei, artificialul livrescului. E bine, e rău, sau e dincolo de acestea?
Dragoș C. Butuzea – Citeşte toată recenzia

Falsul jurnal de luptă contra drogurilor îţi dă de gândit. Pentru ce am luptat în Decembrie ’89? Despre ce libertate vorbim? Cea îngrădită de lege sau cea liber aleasă de fiecare individ? De ce putem bea şi fuma şi nu ne putem droga, când de secole multe halucinogene erau medicament?
Marius Ghilezan – Citeşte toată recenzia

Acţiunea acestui roman de aproape 300 de pagini este remarcabil concentrată în intervalul a şaisprezece ore: o călătorie, la limita dintre realitate şi hiper-realitate, printr-un Bucureşti crepuscular sau nocturn, întreprinsă în compania unui dealer „nebun“ de un poliţist care, pretinzîndu-se pictor şi consumator de „iarbă“, vrea să dea de urma unei reţele de traficanţi.
Observator cultural – Citeşte toată recenzia

Nemulţumiţii de serviciu vor spune că este vorba numai despre o altă poveste cu droguri. Cei care vor deschide cartea au ocazia să se confrunte cu un volum care schimbă datele discuţiilor pe această temă. Faptul că personajul principal este un poliţist de la antidrog este din start o schimbare a mizei pe care literatura şi-a permis-o până acum în România, dar în spatele acestui joc al siluetelor se dezvăluie şi mutarea care dă greutate demersului pe care Ruse îl întreprinde aici.
Ring

Cu o disponibilitate epică notabilă, atmosferă autentică, cu pasiune şi substanţă, într-un registru şi stil care amintesc de reuşitele notabile anglo-saxone, fără fiţe textualiste, doar cu viaţă, romanul lui Andrei Ruse e o reuşită în proză, de o forţă ieşită din comun, pe o temă îngrozitoare şi extrem de dificilă.
Marius Th. Barna (regizor)

Aparent, o carte poliţistă. În fapt, o carte despre droguri. În esenţă, o carte cu multe idei, imagini şi senzaţii. O carte cu gânduri despre lume, viaţă şi oameni. O carte cu pasaje poetice macabre, filosofice sau erotice. O carte cu înjurături şi bucăţi de pictură suprarealistă. O carte care te poate face să râzi nestăpânit, să simţi ură, iubire sau excitaţie sexuală. (…) O carte scrisă de parcă Andrei Ruse a crezut că nu va mai scrie niciodată.
Gia Codrescu – Citeşte toată recenzia