.

Ieri am stat ceva timp pe Facebook şi am fost invadat de poze sharuite la greu fie cu bolnavi de cancer (copii în cele mai multe cazuri), fie cu câini vagabonţi cu priviri înduioşătoare (nu acele mârâituri, în care îşi arată colţii) sub care scrie să-i salvăm sau chiar să salvăm lumea. Astfel de “atitudini” mă oripilează, eu cred în proiecte, în acţiuni, nu în cerşeli asemănătoare cu cele de la metrou, în care mai vine unul să-şi arate piciorul tăiat. Da, hai să facem ceva, da, hai să scăpăm de câinii de pe străzi, care-s periculoşi, fără să-i omorâm că doar nu suntem brute (şi dacă nu ne plac, eu sunt exemplu, nu înseamnă că nu iubim animalele, dragi ipocriţi), hai să-i susţinem pe cei aflaţi la greu (nu neapărat cu o boală anume), dar concret. Iar dacă este să transmitem un mesaj, ok, hai să o facem cu ceva bun simţ, nu să trântim şi să invadăm spaţiile “publice”, fie ele şi virtuale, cu bube, malformaţii şi alte lucruri care evident te oripilează şi nu văd de ce ar trebui să ne oripilăm ca să fim pur şi simplu umani.

Văzând că este atâta pasiune pentru cancer şi câini (după “tigăi”) în rândul utilizatorilor de pe FB (şi nu numai), m-am gândit să creez şi eu o imagine legat de ceea ce mă nemulţumeşte pe mine cel mai mult. Prostia, nesimţirea, lipsa de educaţie.

Am căutat pe Google nişte statistici privind analfabetismul în România. Am descoperit chiar mai multe articole (le găsiţi cu câteva search-uri), realizate pe baza unor studii făcute de Uniunea Europeană, iar cele mai importante cifre mi s-au părut acestea:

1. 40% dintre români sunt analfabeţi şi semianalfabeţi
2. 12% dintre români nu au o carte în casă
3. Consumul de carte este estimat la un titlu pe cap de locuitor
(incluzând lecturile obligatorii, cărţile de bucate sau cărţile motivaţionale)

Zic eu că sunt nişte puncte cel puţin grave, dar asta este realitatea, iar pentru un om care nu pune patriotismul ipocrit în faţa unor date palpabile (şi plauzibile dacă străbaţi ţara asta pe orice direcţie, de la un capăt la celălalt, v-o spun eu, care am făcut-o de câteva ori) nu reprezintă vreo jignire. Nu ştiu dacă sunt cinci mii la sută reale şi nici nu mă interesează. Ele reprezintă doar un semnal de alarmă şi o conştientizare a faptului că suntem proşti în mare măsură.

Am luat aceste date (le-am formulat exact cum le-am arătat mai sus), am mai adăugat “printre cei mai iubiţi autori se numără Paulo Coelho şi Mihaela Rădulescu” (lucru din nou verificabil, după vânzări, dar atenţie! N-am spus spus că sunt cei mai vânduţi) şi, ca totul să aibă impact (şi să fie şi deranjant pentru o anumită categorie), am concluzionat: “dacă nu vezi nicio problemă aici, dă te rog manelele mai încet”. Manelele, în cazul de faţă, fiind din punctul meu de vedere un simbol, nu doar muzica de ultimă speţă în sine, dar şi media, ţâţele din toată presa, emisiunile cu cururi (fie ele şi de premier) şamd.

Rezultatul:

N-am pus fotografia pe profilul meu, ci pe pagina FB a site-ului meu, Hyperliteratura,
gândindu-mă că:

1. Un site care se ocupă de literatură şi cărţi are poate un cuvânt mai “greu”
2. Fiind sigur că va avea ceva impact, poate va aduce şi câţiva fani noi pe pagina Hyperliteraturii de FB (ceea ce s-a şi întâmplat, în doar o zi avem în jur de 400 de oameni noi, lucru binevenit pentru viitoarele articole / subiecte pe care vrem să le promovăm).

Ei, dar să vedeţi reacţii! Pe lângă cele aproape o mie de Share-uri, mi-am luat-o pe toate părţile. Noroc că sunt o persoană publică (slavă Domnului nu o vedetă), că doar public de ceva timp, fie în online, fie pe hârtie, şi sunt obişnuit cu înjurăturile, injuriile şi orice altă formă barbară tipic românească de exprimare. Altfel m-aş fi simţit lezat.

Dar ce-am aflat, asta e poate mai important, din cele peste o sută de comentarii (majoritatea, de la foarte mulţi nemulţumiţi, patrioţi şi mai ales fani ai scriitorului de succes pentru coafeze, Coelho). Am aflat că maneliştii sunt şi olimpici la literatură şi alte materii. Am aflat că oamenii nu citesc pentru că trebuie să mănânce (culmea, o şaorma e mai scumpă decât multe cărţi bune). Mai mult, am aflat că oamenii sunt foarte săraci (eu fiind un mare bogătaş, dar nu ştiam) şi am primit injurii şi alte complimente cum că numai unii îşi permit lecturi. Milionarii, desigur. Mogulii! Am mai aflat că o carte este doar un mijloc de stocare a informaţiilor şi nu te “culturalizează”. Multe întrebări legate de Coelho şi anume de ce este el băgat în această categorie (doar privind avatarele persoanelor care scriau astea, decolteuri şi buze ţuguiate, mi-am dat seama că orice răspuns cu o oarecare logică e complet inutil). Alţii m-au înjurat şi şi-au băgat cele sexuale în statisticile mele, fără să aibă minima curiozitate să caute pe net una dintre acele afirmaţii, ca sa vadă că sunt studii venind de la UE nu de la un MUE care n-avea ce face. Alţii m-au înjurat pentru că poporul român e înţelept, brav şi dârz (cu Băsescu-n frunte, zic). Alţii mi-au spus că cifrele prezentate sunt relevante pentru cunoscuţii mei (interesant).

Asta au înţeles mulţi tolomaci (nu găsesc alt cuvânt).

Una peste alta, faptul că spun că din punct de vedere “cultural” stăm prost, incredibil de prost, mă face un inamic public. Ăsta era tot mesajul. Că avem o problemă şi trebuie semnalizată, dacă se poate elegant, fără poze care să ne-ntoarcă stomacul pe dos sau, în alte cazuri, să aibă dulcegării, siropoşenii şi alte sclipicioase, care tot spre o indigestie să ne ducă.

Una peste alta, orice ai spune în ţara asta, relevant sau nu, provoacă violenţă. Pe net doar verbală.

Ca un PS, Şi mai drăguţ este că majoritatea comentariilor conţineau probleme de gramatică elementară, typo-uri (care nu ştiu dacă erau scrise din greşeală) şi, ceea ce mi-a provocat o poftă nebună de râs, corecturi privind poza mea, unii n-au aflat nici până acum că nicio se scrie legat de ceva timp.

Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul.

Ipocriţii care au citit acest articol, îmi pot corecta textul de mai sus, pe care, evident, nu l-am revăzut şi e posibil să mi-o fi luat-o tastatura înaintea gândurilor şi invers.