.

Florin Hălălău – Asigurări de viață (Brumar, 2011)

Florin își plimbă poezia cu tramvaiul. Și despică cuvintele cu un cuțit ca să le vadă miezul. Poezia-i intră-n casă la fel cum o face un musafir și cineva i-o ia pe toată (nu dezvăluim).

nu încercați să înțelegeți ceva
din ceea ce scriu
nici măcar eu
așa-zisul autor
nu-mi înțeleg scrisul
comunic cu mine
prin semne

Poezia e și un bloc, iar Florin a cunoscut pe cineva care stătea la etajul 12 al poeziei. Poezia e periculoasă, există riscul să poți muri strivit de literatură. Noroc că Florin a scăpat.

copiii lumii doresc pacea
o privesc lacom
cu nasurile turtite
de geamul murdar
al vitrinei

Poezia e cel mai bun prieten, e un copil sau poate o femeie care cântă la pian cu degetele de la picioare, cine știe, o vânzătoare care o întreabă la mezelărie pe Nora Iuga dacă mai vrea ceva, în timp ce ea luminează totul în verde și galben.

43 de poeme / stări cu și despre poezie, uneori și pe lângă – un volum foarte scurt, cu mult spațiu alb pentru a-ți lăsa și tu gândurile pe-acolo.