Andrei Ruse scrie carti. Dar ce carti citeste Andrei ? Care este scriitorul tau preferat ?

putine in ultimul timp, dar destule in general. si putine pentru ca de cand cu romanul asta nou, ma concentrez mai mult pe autorii pe care i-am “rumegat” deja, iar felul in care citesc eu, cel putin proza, dureaza ceva. am stat o luna pe Tropicul Capricornului, apoi inca o luna am luat pasajele preferate, le-am “disecat”, le-am re re re analizat, le-am citit incercand sa am mai multe puncte de vedere samd. cand ma indragostesc de un scriitor, mi-e greu sa-l las din mana doar in cateva ore. nu sunt un cititor profesionist probabil. sunt zile cand citesc doua-trei pagini si mi-e de-ajuns, altele in care bag cu sutele, ca si tigarile, si de multe ori raman mai sec decat eram inainte sa deschid cartea. ce carti? niciodata thrillere, sf-uri si fantasy-uri. restul da, in special poezie, aici macar pot spune ca imi iau doza zilnica. a, si sunt mort dupa enciclopedii. cat despre scriitorul preferat, nu stiu daca o fi o perioada (cum toti le avem), dar de ceva vreme merg spre scriitorii americani. nici macar contemporani, sunt sub “influenta” lui Henry Miller si momentan nu vreau sa ies de aici. e bine. dar sunt multi scriitori care-mi plac, ne-ar lua ore intregi sa-i luam pe fiecare in parte. continuarea aici >>>

Ca să cânți, trebuie mai întâi să deschizi gura. Trebuie să ai doi plămâni și ceva cunoștințe de muzică. Nu e nevoie să ai acordeon sau chitară. Esențialul e să vrei să cânți. Deci ăsta e un cântec.
Henry Miller – Tropicul Cancerului

Toţi cei din jurul meu erau nişte rataţi, sau dacă nu rataţi, măcar ridicoli. Mai cu seamă oamenii de succes. Oamenii de succes mă plictiseau de moarte. Aveam înţelegere faţă de eşec, dar nu această înţelegere mă făcuse să fiu cum eram. Aveam în minte o trăsătură pur negativă, o slăbiciune care se înfoia ca o varză la vederea mizeriei umane. Niciodată n-am ajutat pe cineva cu intenţia de-ai face un bine; ajutam pentru că eram neajutorat, incapabil de a proceda altfel. A dori să schimbi starea de lucruri mi se părea o zădărnicie; nimic nu poate fi schimbat, asta era convingerea mea, decât printr-o schimbare de inimă, şi cine ar putea schimba inimile oamenilor?

n-am ales probabil un fragment reprezentativ sau unul care să mă fi atras cu adevărat (deşi la Miller îmi plac şi virgulele). mă regăsesc în cartea asta, în mare măsură ca om (nu în totalitate, pentru că, sigur din cauza vârstei, mie îmi pasă de multe căcaturi – în altă ordine de idei, cartea asta-i scrisă într-un an în care nu apăruseră substanţele pe care să ai relevaţii adevărate, chiar şi-n scris, lol), în şi mai mare măsură ca autor ce vreau să devin.

ps. am mici dubii privind traducerea Antoanetei Ralian (pentru ediţia de faţă, de la Cotidianul), n-am însă timp să verific… bizar totuşi ca amicul Henry să fie tradus de o femeie, o spun fără niciun pic de misoginism. doar ciudat…