Social vorbind, informarea noastră cu privință la această temă este aproape egală cu zero. Opinia publică, media, oamenii politici și chiar instituțiile de stat abilitate în acest sens refuză categoric să dezbată problemele generate de consumul de droguri.

în primul rând trebuie specificat clar că este vorba de dezincrimnarea consumului şi nu a traficului de droguri, ceea ce este foarte ok, foarte normal, demult îmi bat gura (de pomană) legat de asta, dar nu prea mult public, pentru că este un subiect delicat. prefer să-mi concentrez argumentele în romanul pe care-l scriu acum, MDMA16, unde vreau să fac şi diferenţa între drogurile uşoare, unele cu riscuri mult mai mici decât cele legale acum (cum ar fi canabisul în raport cu alcoolul şi tutunul) şi cele cu adevărat periculoase, care sunt de acord să fie incriminate, datorită efectelor asupra consumatorilor şi implicit a lor asupra societăţii apoi (mă refer la heroină, în special, dar nu numai).

adormit în Vama Veche (Jamaica), vara asta

faq, adică frequently asked questions pentru cine nu ştie – deci nu înjur pe nimeni

ordinea lor nu contează, dar unele mă scot din minţi şi mă gândesc că dacă scriu răspunsurile lor aici, n-o să mi se mai pună de atâtea ori. să purcedem…

m-am uitat recent la câteva stand-upuri ale tipului ăsta, la recomandarea lui Răzvan (vezi pentru roman, vezi pentru roman…). eu unul nu ştiam de Bill Hicks până acum. am văzut nişte chestii interesante legate de droguri mai întâi, mi-a plăcut cum a fost pus accentul. ideile sunt bune, strong. îmi place stilul lui, de altfel îmi plac orice fel de comici care fac umor de calitate, mai şi spun câte ceva, şi nu doar se maimuţăresc (pablo francisco &more).

încep cu sfârşitul (the point, cum zice el):

recomand: religion, drugs and evolution, drugs and music, positive drug story, america’s freedom (JFK), satan in music, rockstars, şi mai sunt destule…