este o permanentă definire prin cuvinte a adevărului. iar pentru asta trebuie să intri în cuvinte, printre literele și sunetele lor, să înțelegi ce înseamnă ele pentru tine și ce înseamnă ele pentru oameni. îmbraci și dezbraci o stare ca pe o topmodelă și o lași să defileze prin lume, vezi cine și mai ales cum întoarce capul după ea. bineînțeles, dup-aia adevărul ăsta în țoale noi, gagica în sine, nici nu mai contează. ci cum poți să lovești cu ea (/cu el), în stânga și-n dreapta, cum poți să formezi rânduri ca la tetris în mințile oamenilor. și dacă formezi, face bling bling și trecem la nivelul următor?

îmi plac oamenii care-și spun cele mai tembele și intime gânduri. îmi plac oamenii care nu ascund, ci simt. ok, riscă să devină și patetici, dar să ’sperăm’ că nu e nimeni în preajmă care să-i numeaşcă aşa sau să le-o arate cu degetul, pentru că lucrurile în lumea lor nu se judecă din punctul ăsta de vedere. un punct de altfel bolnav, o invenție parșivă prin care ne cenzurăm și în timp uităm cine suntem cu-adevărat înăuntru; un joc care stabilește rapoarte de autoritate stupide, ca apoi să se împartă vinovății inutile, ca salariile într-o firmă. deschide fluturașul și vezi de ce trebuie să te simți prost.

ultimele studii au arătat că, intrând în contact cu un simplu cuvânt, toate molecule unui organism se modifică, până când crează o reprezentare mentală sau chiar materială a sensului său. procesul este dureros, incluzând neliniște, confuzie, depresie, anxietate şi, în mod special, nevoia altor cuvinte.

cercetătorii își manifestă îngrijorarea, atenționând că un cuvânt, fie spus, fie gândit sau receptat involuntar, se poate comporta, în funcție de context, ca cel mai nociv drog din toate timpurile. autoritățile sunt consternate, fiind incapabile să ia măsurile cuvenite asupra unui lucru care nici măcar nu există fizic.