17
povestea cu Tritonic
tag : bogdan hrib, mirela neculcea, soni, tritonic
categorie: diverse / jurnal / stuff, recomandate
vreau o editură care să mă respecte, ăsta e visul meu, nimic mai mult, visul unui autor proaspăt în această lume total întoarsă pe dos a literaturii.
din acest motiv, declar astăzi oficial că nu am de gând să mai colaborez cu editura Tritonic în privinţa titlurilor mele, am avut multă răbdare, multă deschidere şi am ajuns să regret într-un fel faptul că am publicat aici, sunt o grămadă de edituri care m-ar fi ajutat cu distribuţia, căci în rest nu s-a întâmplat nimic.
am tăcut luni de zile, e şi rândul meu să mă descarc. în primul rând, principalul motiv de la care au pornit cele mai multe neînţelegeri este Mirela Neculcea, o persoană pentru care, nu de curând, aveam un respect deosebit (paradoxal, eu am angajat-o la editura Tritonic, ca să fie şi cu moţ).
prima ediţie a SONI-ei are peste 200 de greşeli, după ce Mirela a ţinut-o la corectat 8 zile. ru cred că trebuie să termini la Sorbona ceva ca să citeşti 30-40 de pagini pe zi şi să le corectezi, am avut încredere în capacitatea ei de redactor (care de altfel e foarte bună, când nu e legată de numele meu).
de aici a pornit primul meu regret şi primul nod în gât, m-am abţinut să nu comentez mai multe public până acum de dragul unei prietenii (ce ţine de trecut) cu această persoană.
sfatul meu pentru scriitori, consacraţi sau debutanţi, este să nu se grăbească, cum am făcut eu, şi să nu se încreadă în redactorii unei edituri. şi în niciun caz în prieteni, când e vorba de cărţi, sunt orgolii prea mari aici, mi-e aproape imposibil să cred că peste 200 de greşeli nu sunt făcute în mod intenţionat, dar vă las pe voi să meditaţi la asta.
a urmat prima lansare, unde toţi angajaţii editurii tritonic au plecat în fugă. nu aşa se face o lansare, se dă o bere (la mine mă refer), se discută, nu cum s-a încheiat evenimentul ţoc poc hai să fugim… fără nici măcar nişte felicitări sau… ceva?! dar am trecut peste asta, am înţeles atunci foarte clar că eu şi cei de la Tritonic nu ne vom înţelege, nu m-aşteptam însă să nu promoveze cartea.
acest eveniment şi lansarea organizată execrabil de la Gaudeamus (am scris atunci: s-a dat comunicatul de presă cu ora 14:00, lansarea dup-aia trebuia să fie undeva în jur de ora 15:00 şi am început-o parcă la 16:00, în timp ce unul din angajaţii Tritonic s-a găsit să stea la taclale lângă mine, cât eu încercam să vorbesc la microfon. m-a deranjat, mai ales că eram foarte obosit, stătusem toată ziua la târg să împart pliante cu SONI, din banii mei evident. roll-up-banner-ul, obţinut tot de mine, PE CARE NU M-AU LĂSAT SĂ-L PUN ÎN FAŢĂ ÎN TIMPUL LANSĂRII, a stat ascuns undeva pe lângă un tonomat de îngheţată. mai comentez? directorul editurii nici măcar nu era prezent, deşi îl observasem la toate lansările atent… serios, mai comentez?)
dar înainte de Gaudeamus a fost evenimentul din club A (lansarea neoficială cum ar veni, unde a fost lume multă şi vreau să le mulţumesc celor care au participat). eu am anunţat editura (adică pe Mirela Neculcea, că ea e responsabilă cu autorii) de club A cu aproximativ 10 zile înainte, când încă nu erau mari lucruri stabilite. culmea (sau ironia sorţii) era că tot la acea dată Tritonic sărbătoarea, la o petrecere privată, 15 ani de existenţă, unde au fost invitaţi mulţi colaboratori şi autori. evident că n-am avut ce să caut acolo, nu am primit nicio invitaţie, niciun telefon, nimic, deşi am lucrat acolo o jumătate de an… no comment, nu vroiam să mă invite, dar măcar să-mi ceva flyere sau pungi măcar pentru evenimentul meu… nimic, normal…
nici măcar după eveniment n-am primit o părere, deşi acesta a fost filmat. a ieşit bine, rău? n-a contat… whatever, asta a fost atitudinea editurii de când am publicat.
au urmat campaniile mele de promovare, unde nimeni n-a zis nimic, nici măcar un salut. SONI VS. Bloggeri, trailerul (unde a trebuit să mă rog de Mirela Neculcea ca să-l posteze pe blogul Tritonic, pe care culmea, tot eu l-am făcut…) şamd. apoi articolele legate de promovare şi nicio reacţie.
apoi s-a epuizat tirajul (să nu zic că de sărbători cartea mea nu era în librării…) şi, în sfârşit, Bogdan Hrib a vrut să vorbim. WOW! aveam emoţii, jur! (asta pe lângă faptul că mă simţeam deja ca un sac de bani, sunt bun numai dacă vând, nu, domnule Hrib?).
la acea întâlnire (din ianuarie anul acesta) mi s-au promis alte n lucruri care îmi fuseseră promise şi până atunci. am zâmbit doar şi am sperat. chiar am sperat.
am corectat ediţia a doua, am refăcut coperta (tot eu o alesesem şi pe prima, până la urmă şi coperta e a mea, dar na! trebuia trecut acolo un ART, mă bufneşte râsul). ei, şi iar am sperat că din momentul în care va ieşi ediţia a doua lucrurile se vor schimba.
ce ţeapă mi-am luat. 
cartea trebuia să iasă marţea trecută din tipar (sau chiar luni), am mai spus. am sunat de trei ori să verific, ca să încep s-o promovez cum iese. ei bine, a ieşit joi… şi mi-am dat multe peste cap, dar slavă domnului că a ieşit măcar joi, a mers concursul de pe amdoar18ani.ro şi am amânat interviul pentru Bizcampus pentru astăzi (bine că au mai vrut să-l facă). trebuia să fie pe 12 iniţial… altele nu le mai comentez, am tăcut iar, a ieşit cartea…
luni primesc câteva mailuri şi un comentariu pe blog că SONI e pe “stoc epuizat”. asta mi-a pus capac, după 5 luni în care editura nu a făcut mai nimic pentru cartea mea. şi m-am enervat. iar pe Twitter, nu ştiu care, un angajat al Tritonicului care nu a vrut să-mi spună cine e (imaginaţi-vă, parcă e un joc, nu? asta e pentru ei), începe să facă glume…
replica asta a decis plecarea mea de la Tritonic: “Si un ne cerem scuze doar la nivel declarativ rezolva problema?”
uite, îţi răspun, dragule: da, o rezolva. pentru că eu am nevoie să ştiu că editura dă mai mult de doi bani pe mine şi, măcar dacă se întâmplă ceva din cauza ei, să tacă, nu să facă glume pe Twitter. dacă eu am promis Oanei Radu de la Bizcampus astăzi că ajung la un club pentru un interviu video şi nu ajung, o sun şi îi spun. dacă nu pot, şi am un accident care nu ţine de mine (că doar nu tu controlai serverul Tritonic) îmi cer scuze sau tac, de ruşine (că mai amânasem o dată interviul), nu mă apuc să fac glume.
ei, astăzi am aflat că editura Tritonic îmi pregătea câteva lansări… şi eu sunt prostul şi naivul care chiar crede asta, nu?
ps. voi închide şi soni.tritonic.ro curând, asta dacă nu-l vor şterge cei de la editură.
mess id / mail at yahoo dot com: supraego85
SONI (editia a 2-a)
Black Job 
