12

foto (c) Robert Lazăr (Teen Press)
am început acest turneu în licee (atât din București, dar ne vom extinde și în provincie curând) pentru antologia iubirea e pe 14 februarie, dincolo de promovarea în sine a cărții, pentru a studia multe lucruri (marketingul care-mi mai pulsează din când în când în vene își face simțit prezența): implicarea profesorilor în activitățile culturale ale elevilor; interesele adolescenților și deschiderea lor spre literatură; atitudinea și implicarea lor (și în ce condiții); posibilitățile tehnice oferite astăzi într-un colegiu pentru a desfășura un eveniment cultural șamd, pentru a-mi face o idee asupra publicului de carte tânăr și oportunităților care i se oferă în sistemul de învățământ de la noi.
până ieri, am intrat în unele, am prezentat în altele, am stat de vorbă atât cu profesori, dar și cu elevi, în limita timpului disponibil, și nu o să neg că am rămas de cele mai mult ori cu un gust amar. și zic până ieri, pentru că joi, la ora 13:00 (cu o mică întârziere, din cauza traficului) am intrat în Colegiul Gheorghe Lazăr și am avut în sfârșit impresia că intru într-o instituție de învățământ.
nu numai că am fost întâmpinat de profesori (și chiar de doamna bibliotecară – iar aici îmi cer scuze, pentru că, având atâtea pe cap, am uitat toate numele dumnealor – nu asta-i ideea oricum), dar am simțit din partea tuturor o căldură și o deschidere uluitoare. în sfârșit am avut impresia că lansez o carte, nu că declar cuiva război (sau că ocup aiurea timpul unora; că deranjez, promovând cultură).
este și primul liceu unde am fost însoțit la prezentare de un profesor de limba și literatura română. precizez acest lucru pentru că a părut și primul loc unde am fost primit cu încântare și încurajat, dar poate dincolo de astea, am văzut un loc unde pe acești formatori de sisteme de valori ai adolescenților chiar îi interesează meseria lor.
sunt puțin frustrat de faptul că merg cu o antologie de poezie în licee, că în ea se află un poet care este în manuale, iar mulți profesori nici n-au auzit de el. evident că asta nu s-a întâmplat în Lazăr.
organizarea și sala impecabilă (ca de altfel întreg liceul), posibilitățile tehnice mi-au depășit așteptările, iar publicul chiar mi-a pus capac. tineri curioși, discreți dacă aveau ceva de comentat, încât să nu deranjeze pe nimeni (aș spune chiar eleganți), destinși, și mai ales interesați de literatură, nu cred neapărat că de acest proiect (cred că o bună parte din atitudinea lor pozitivă se datorează și profesorilor).
ce nu vreau să se înțeleagă din acest post este faptul că în Lazăr s-ar produce lucruri de domeniul SF. nu, așa e normal (sau așa ar fi și în alte părți, dacă interesul ar fi la fel), acesta este levelul 2 de la care cred că putem vorbi și de învățământ.


mess id / mail at yahoo dot com: supraego85




SONI (editia a 2-a)
Black Job 





