(… ) viteza gândurilor şi a senzaţiilor tăia ca un cuţit aerul din jurul meu şi lovea obiectele, dându-le alte forme şi sensuri. în loc de o simplă piesă de mobilier, colorată, am înţeles tot mecanismul secolului XXI. nu mi-au trebuit pagini întregi şi studii intense sociale, filosofice, psihologice dacă vrei, ca să pricep că toată existenţa noastră se învârte în jurul nenorocitei de canapele.

drogul nostru legal, de zi cu zi. motivul, scopul şi centrul vieţii.

toata casa, dacă e să te gândeşti, este organizată şi amenajată după ea. pentru că cea mai importantă cameră este livingul. de aici începe construcţia (imaginează-ţi doar… casa de vis sau apartamentul ideal, care e primul lucru care îţi vine în minte? holul? bucătăria? mă laşi, omule?… nu vrei decât o sufragerie imensă unde să ai loc pentru toate dacă s-ar putea, nici nu ţi-ar mai trebui pereţi despărţitori, poate doar pentru veceu şi baie). da, de aici începe… şi de la locul unde va sta canapeaua.

după care aranjezi restul: televizorul, măsuţa pentru ziare, biblioteca, calculatorul sau laptopul şi-aşa mai departe. halucinogenele… ruperile de realitate se întâmplă de obicei când eşti cu curul înfipt în canapea. starea de stand-by, o ştii? nu eşti nici treaz, dar nici adormit, în deplină inconştienţă. ca o continuare perfectă a corpului nostru, ca o carcasă de melc.

aici urmărim emisiunile preferate, generăm ratingurile şi banii lor de la audienţe. aici sunt filmele, cărţile… aici ne place să ne bem cafeaua dimineţa, să medităm, să avem discuţii, să ne chemăm prietenii, aici jucăm monopoly, table sau şah. tabinet sau kemps, nu contează. aici stăm, nici întinşi pe verticală, dar nici bipezi. e o formă nouă, confortabilă, relaxantă… şi eşti liniştit, chiar dacă te ia somnul, nu trebuie decât să îţi ridici picioarele. funcţii multiple, care te sedează.

după care vin accesoriile: fotolii, măsuţe, pernuţe, veioze, huse. gândeşte-te numai la câte tipuri de canapele există. ia o revistă de mobilă şi uimeşte-te. câte forme. câte colori, câte tipuri de material, simple sau extensibile…

canapeaua înseamnă casă. canapeaua îţi spune cine eşti.

când te duci la un prieten, te interesează cum arată dormitorul? sau toaleta? oricum nu d-aia treci pe la el, să-i analizezi mobilierul, dar inconştient aproape o cauţi… da, canapeaua… şi locul ei faţă de celelalte obiecte. e luminoasă camera? prea luminoasă? prea întunecoasă? e destul loc în jur (senzaţia de spaţiu)? e prea joasă, prea ridicată? moale? dură?

întotdeauna vei remerca un living mişto. întotdeauna te vei duce la prietenul cu cea mai mişto sufragerie. nu cea mai luxoasă, nu mă înţelege greşit… cea mai comodă. unde te poţi rupe cel mai bine de realitate. tot la asta te vei uita şi când eşti în vizită la cineva pentru prima oară. poate să aibă dezordine peste tot, mizerie în bucătărie, un morman de vase nespălate, faianţă albă de doi lei la baie, colacul veceului prea mic sau poate lipicios, atâta timp cât livingul e ok, totul legat de persoana aia e ok. iar canapeaua îţi spune totul.

culoarea ei, forma ei, materialul ei… toate definesc cumpărătorii. până şi în birouri există canapele sau săli de aşteptare care mimează senzaţia de casă. o să¬-mi spui că am luat-o razna, nu crezi nimic din tripul ăsta, dar imaginează-ţi o locuinţă fără spaţiul acesta. fără fotolii, fără canapea şi toate accesoriile. doar scaune.

este cel mai puternic element al secolului nostru, cea mai complexă convenţie pe care am văzut-o vreodată. asta pentru că oamenii judecă. caută scurtături spre ceilalţi prin aparenţe. prin oglinzi ale personalităţii lor şi mai mult decât hainele, gesturile, cuvintele folosite… capaneaua. (… )