momentan simt ca am mai multe de spus aici, nu ma simt pregatit pentru atatea constructii (personaje etc) ca in amnezie in doi. iti garantez insa, ca pentru mine cel putin, este un roman mai promitator decat SONI, unde am experimentat multe si m-am lasat dus de val adeseori. am si un titlu (ca ma tot plangeam), insa vreau sa mai astept putin.

nu te grabesc, tocmai de asta il astept cu interes deosebit; vreau un roman “matur”;

take your time

pune mina si scrie!

e un subiect foarte dificil. o spun fiindca am avut tangenta cu lumea asta, la cel mai “la fund” nivel. in general politistii de la narcotice consuma droguri, pt ca e dificil sa intre in lumea traficantilor fara sa stie “cu ce se mananca pita acolo”. insa nu oricine poate fi politist la narcotice, si sunt multi care sunt “adoptati” din lumea traficului. nu inventez chestiile astea, faza e ca am stat multa vreme printre heroinomani care au avut de a face cu politisti sau informatori recrutati dintre ei. pe de alta parte, multi “politisti” sunt dependenti si se hranesc din stocurile sustrase de la traficanti, insa e un compromis pe care autoritatile il accepta, tocmai pt ca ei sa-si faca treaba bine. asadar, e destul de complicat subiectul, si sunt curios ce vei face. bafta!

@horia, pai asta e tot ce mi-a ramas de facut (asta zic cel putin o data, de doua ori pe an)

@dorin, gracias de semn. saptamana asta imi fac timp sa-ti trimit si tie soni. cat despre noul roman, nu pot incepe un asemenea proiect fara macar documentatia de baza. sunt sigur ca am facut mai mult de-atat si cred ca-l voi aborda cel putin interesant.

in pula mea, bagate la scris hombre, k ce idei ai… aminteste-ti mereu de panza de paianjen… cat de fascinanta e. creeaza si tu una. ba ce mic se vede scrisu asta. sa mor io. am ametit deja. nu mai scriu, e prea mic scrisu asta.

pa

da, despre lucrurile astea mici vreau sa scriu. ce personaje principale o sa am…

mersi de semn, ella

Mult succes !!!

eu zic ca ai destule exemple privind viata in doi, ai si ingeri si invers…asa ca poti scrie o paralela intre doua feluri de a exista, una pe care o stii bine si una pe care poate ti-o mai aduci aminte…Sunt convins ca multi se vor regasi in cele doua situatii…la fel ca si in cartea lui Buzura…”cenusa din ornic”
bafta oricum

tu-i remixezi pe avangardisti?

@morticia, mersi mult.

@tata… vorbim noi la o bere ce si cum, haha, dar fara Buzura sa nu ma ia ficatul.

@hippie… si dac-as vrea, as putea?

da, bineînţeles. rezultatul e altceva şi nu se măsoară în “a putea”